Procesul în care sunt judecaţi trei foşti şefi ai Exploatării Miniere Petrila, găsiţi responsabili de anchetatori pentru tragedia din 15 noiembrie 2008, scoate la iveală amănunte curemurătoare. În faţa judecătorilor de la Târgu Jiu, unde a fost strămutată cauza, minerii au spus că aici funcţiona „legea tăcerii", iar problemele erau ascunse şi de ei si de către factorii responsabili ai unităţii extractive. Ortaci angajaţi la Mina Petrila au declarat că nici ei, dar nici colegii lor nu raportau şefilor neregulile sau probleme observate în timpul activităţii de frică să nu fie transferaţi.

Constrângeri financiare

"Nu puteam să spun la nimeni că am văzut curgând jar şi foc în abataj, pentru că a doua zi eram trimis la suprafaţă şi asta însemna să pierd la salariu. De la 15 milioane de lei cât luam, însemna să mai iau 10. Am acasă trei copii de crescut. Ştiu că a fost o persoană care a sesizat nereguli şefului de schimb şi a fost mutată la întreţinere. Pe data de 13 noiembrie 2008, lui Marcel Alexa i s-a făcut rău în subteran de la căldură. Nu era nevoie să le raportez eu, simplu miner, lui Ungur şi lui Roşu (n.r. inculpaţi în acest dosar) neregulile din mină, pentru că ei intrau în subteran. Noi, minerii, vorbeam între noi despre probleme şi pericole, dar nu aveam forţa să le spun directorilor că iese foc. Nu am bani şi nu îmi permit să îmi pierd locul de muncă. Ştia toată lumea de foc şi de jar, se încerca să se stingă. Au mai existat sectoare în care era foc şi se stingea şi se lucra în continuare. În abatajul 431 s-a încercat stingerea, era şi flacără deschisă şi jar", a spus unul dintre minerii audiaţi de judecători. De asemenea, Constantin Dan Stoian, care şi-a pierdut fratele în explozie, a susţinut declaraţia ortacului. "În data de 10 noiembrie 2008 am auzit că ar fi avut loc o aprindere de metan. Pe data de 14 noiembrie am lucrat la descărc