Daca este foarte putin probabil ca remanierea guvernamentala sa produca efecte in privinta eficientei si reformismului actului de guvernare, ea va avea, in mod cert, efecte asupra raporturilor de forte din Guvern, din PD-L dar si asupra strategiilor Opozitiei.
Din start observam ca din Guvern a disparut, practic, componenta tehnocrata. Au plecat toti cei trei ministri care o reprezentau. In locul lor au fost numiti oameni nu neaparat mai competenti, ba in cazul Agriculturii as zice exact contrariul, ci oameni de partid, chiar veniti din esalonul al doilea si al treilea.
Este inca o dovada ca intr-un guvern politic, ministrii independenti nu numai ca nu nicio sansa, ci sunt de-a dreptul carne de tun. Recuperarea lui Mihail Dumitru in comisia prezidentiala pentru agricultura este o recunoastere implicita a nedreptatii comise in cazul lui.
In mod evident, un criteriu prioritar de desemnare a noilor ministri fost forta filialei de care tine fiecare dintre ei sau apropierea de un greu al partidului.
Valeriu Tabara este un soldat disciplinat al PD-L, fost traseist politic, indezirabil din punct de vedere profesional, dar vine din zona de vest a tarii, unde PD-L a obtinut scoruri mari, dar careia i-au fost acordate putine posturi cu greutate.
Alt exemplu, Ion Ariton nu are nicio initiativa legislativa inscrisa pe site-ul Camerei Deputatilor, dar vine tot din Ardeal si, cel mai important, este un apropiat al lui Vasile Blaga.
Viziunea nu a contat, altfel e imposibil de explicat cum a ajuns ministru al Muncii un om cu o puternica aplecare spre de stanga, provenit de altfel din PSD, exact in perioada in care Guvernul intentioneaza o restructurare la sange a ajutoarelor sociale.
Dar Nelu Botis este omul lui Ioan Olteanu, un sustinator al lui Emil Boc.
Interesanta este si distribuirea fortel