- Diverse - nr. 621 / 3 Septembrie, 2010 Acum aproape 50 de ani, atunci cand am inceput sa constientizez faptul ca urmeaza sa schimb scaunul de gradinita cu banca de clasa intai, recunosc ca mi-a fost putin frica. Valul evenimnetelor din acea toamna mi-l aduc aminte, cu claritate de cristal, desi, pe de alta parte, uneori, imi uit propriul numar de telefon. Cautarile febrile din dulapul unde erau ascunse hainutele noi, dar mai ales acea geanta ciudata, cu hamuri, imi provocau frisoane. Apoi a venit acea zi cand, agatat disperat de mana mamei, am pasit in curtea scolii. O lume noua, care, in mod paradoxal, ma si nelinistea, dar si incita, in acelasi timp. Noi, cei din clasa I C, de la Scoala Generala nr.6, ne-am adunat in jurul unui barbat in varsta, carunt, care, cu o voce baritonala, ne-a explicat ca din acea zi aveam un al treilea parinte. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace pe invatatorul Radulescu! Sunt sigur ca in Rai mai preda uneori lectii ingerilor debutanti! In momentul in care ni s-au distribuit "Abecedarele", eu atat de tare l-am strans la piept pe al meu, ca mi-am murdarit camasuta alba, noua-nouta, de la cerneala tipografica, inca proaspata, si m-am mirat ca mama nu ma cearta. Atunci cand, impins cu blandete de la spate de mama, am pasit pragul clasei, stiind ca voi ramane singur, mi-au dat lacrimile. Insa, in acea prima zi de scoala, IN CARE NU SE PREDA!, ci se facea doar socializare, ca sa folosesc un termen la moda, s-a rupt un cordon ombilical nevazut si, doar mult mai tarziu, am realizat ca, poate, atunci m-am simtit pentru prima data barbat. Un Omulet doar, dar barbat, gata deja, in naiva lui inconstienta, sa se ia la tranta cu noua lui viata. Apoi, aceeasi emotie, cu noi si noi valente, s-a repetat, an de an, in fiecare prima zi de scoala. IN CARE NU SE PREDA!, ci se facea doar socializare, dupa cum spuneam. Din pacate, si doar din vina mea, nu