Vedeta povesteşte despre năzbâtiile din copilărie şi admite că-i plăcea să fie lideră

„Adevărul": Ce-ţi aminteşti despre casa în care ai copilărit?

Sandra Stoicescu: Este casa în care mă visez şi acum. Îmi amintesc fiecare cotlon şi încă îi iubesc fiecare cărămidă. Asta deşi nu mai locuiesc acolo de peste 20 de ani. Poate cel mai mult îmi e dor de podul imens în care puteam să fiu altcineva în fiecare zi şi unde dădeam cele mai frumoase petreceri din lume. Grădina era spaţiul meu de poveste, unde aveam trandafiri, groapa de nisip şi o ascunzătoare secretă în spatele unui tei bătrân. Am încercat să refac acest spaţiu în actuala mea casă şi mama spune că a ieşit mai bine decât originalul.

Citiţi şi:

Lucian Mândruţă: „Primii bani i-am câştigat ca electrician “

VIDEO Andreea Marin va adopta un copil din Haiti

Cum arăta?

Era casa bunicilor mei, o vilă pe o stradă de lângă Arcul de Triumf în care am învăţat dragostea de frumos şi de arhitectură. Îmi amintesc camera bunicii, cu un perete din geamuri în care stăteam iarna

şi-mi spunea poveşti, în timp ce vedeam fulgii mari de zăpadă. Locul cel mai misterios mi se părea camera centralei de la subsol, unde mereu îmi închipuiam că sălăşluiesc balaurii şi intram cu mare teamă. Camera mea şi a fratelui meu era la etaj şi pentru că ne hlizeam non-stop mama ne-a pus un paravan între paturi. Mare greşeală! Am devenit mai jucăuşi, pentru că aveam o oprelişte între noi. Chiar am avut o copilărie superbă.

Ce fel de copil erai?

Ascultător, în măsura în care mi se explica şi de ce nu am voie să fac anumite lucruri. Mereu mi-a plăcut să fiu însă cea mai bună, să fiu lider. În grupul de prieteni îmi plăcea să fim uniţi, dar cred că aveam şi uşoare tendinţe dictatoriale, voiam să-i conving pe ceilalţi că eu am dreptate.

Care au fost cele mai mari năzbâtii pe