- Cultural - nr. 622 / 4 Septembrie, 2010 Cu toate ca deocamdata nu mai apare pe ecran decat foarte rar, Florin Piersic ramane steaua numarul unu a teatrului si filmului romanesc, aflandu-se intotdeauna in lumina cea mai favorabila. Spiritual, inteligent, direct, rafinat si destept, se impune cu nonsalanta in sufletele noastre. Iata un interviu cu el, in care amintiri dragi se vor rasfira cu… incetinitorul. - Draga Florin, sa vedem cum ai ajuns un actor de elita? - Am purces in viata cu harnicia si inima romanului de pretutindeni, ridicandu-ma pe parcurs, prin ambitie, scoala, cutezanta si poate talent. Nu-mi pot uita, insa, prietenii, cei care intotdeauna au stiut sa-mi pretuiasca sinceritatea care mi-a generat egoismul meu, respectiv sentimentul ca as fi superior altora. Intotdeauna mi-am dorit sa fiu recunoscut, tratat cu atentie sau sa atrag atentia. Ca varsator, m-am increzut mereu in drepturi, neincredintandu-ma nimanui. Poate de aceea m-am sprijinit pe propriile-mi puteri in tot ce am facut mai serios. Desi unii m-au crezut un aventurier, iata ca am ajuns un fruct copt usor de digerat pana si de prietenii mai indepartati (a se citi dusmani). - Multi spuneau ca ai "fite" de vedeta. Ce parere ai? - Eu cred ca sunt un om absolut normal si acesta e felul meu, de a trata pe oricine ca pe un adevarat prieten, recunosc, insa, ca intru destul de repede in sufletele celor care ma cunosc doar cateva minute… cred ca am "ceva-ceva" din seva aceasta miraculoasa a neamului romanesc. Noi, romanii, suntem iubiti oriunde ne vom duce, pentru ospitalitatea noastra, pentru felul de a gandi, pentru felul de a fi si uneori pentru… tupeu. - Visul de a fi stea ti s-a indeplinit. A fost greu, a fost usor? - Poti fi convins ca nimic nu a venit peste noapte. Mi-am construit un nume cu multa migala, cu mult stres. Si, totusi, sunt bucuros ca impactul a fost imediat de la primele r