Traim vremuri grele, nemultumirea ameninta sa rupa zagazurile rabdarii.

Presedintele Traian Basescu stie ca romanii nu traiesc bine, cum le-a urat in campania electorala, si a iesit sa-i incurajeze. Desi stie ca suntem o tara de mana a doua, deoarece imprumutam bani pentru pensii, el se simte, totusi, bine in tara lui. Si a adaugat: "Cand toti o sa fim indragostiti de tara noastra, vom fi o tara care are sanse de progres. Cat timp o sa ne injuram tara in fiecare zi, o sa avem o problema". Deci, asta era, nu progresam pentru ca nu toti ne iubim tara! Mai grav, o si injuram! Dar daca conditia progresului este doar iubirea de mosie, ce ne impiedica sa punem de un congres sau de un referendum in care sa dam cu subsemnatul ca ne iubim tara? Insa ma indoiesc ca progresul va raspunde prezent. Pentru simplul fapt ca a mai fost unul care a apelat la dragostea de tara, unul care a strans-o in brate pana la sufocare, a adus-o in sapa de lemn si a sfarsit ciuruit de gloante la Targoviste. Cei care au facut-o nu i-au reprosat neiubirea de tara, azi trece drept mare patriot, ci intinarea socialismului stiintific, insa rezultatul a fost acelasi. Omul crede ca Romania e doar el si confunda poporul cu familia, partidul si securitatea lui.

Sigur, pentru a progresa, iubirea de mosie e o conditie necesara, dar nu si suficienta. Mosia mai trebuie si gospodarita chibzuit, dar si aparata de lotri. Si aici avem o problema. Daca presedintele crede ca tara nu progreseaza pentru ca nu e iubita, ba e si injurata, s-ar putea sa fie rau informat. Sau poate a vrut sa ne spuna ceea ce alt politician, si acela presedinte, a formulat mai exact: "Nu intreba ce poate face tara pentru tine, intreaba ce poti face tu pentru ea". Si e adevarat, multi n-o facem. Dar nu-i mai putin adevarat ca, prin jocul democratiei, cei multi sunt la fel de indreptatiti sa-i intrebe pe cei alesi sau invest