Milenii la rând, regula a fost clară: femeile şi bărbaţii sunt diferiţi şi trebuie să se distingă unul de celălalt. Însă, secolul trecut, această limită a devenit din ce în ce mai insignifiantă. Un mare merit revine şi vedetelor muzicii rock.

„Femeia să nu poarte îmbrăcăminte bărbătească şi bărbatul să nu se îmbrace cu haine femeieşti; căci oricine face lucrurile acestea este o urâciune înaintea Domnului Dumnezeului tău“ (Deuteronom 22:5). Ani la rând, acest citat din Biblie a fost invocat mereu de puritanii care condamnau orice formă de travestire, de la spectacolele renascentiste britanice şi până la cele ale contemporanelor „drag queen“. Înainte de a determina clasa socială de apartenenţă, hainele au furnizat în primul rând o informaţie fundamentală: respectiva persoană este bărbat sau femeie. La începutul secolului XIX, însă, mesajul textului biblic a început să îşi piardă din importanţă. Femeile au început să poarte din ce în ce mai des pantaloni, iar personalităţi de renume, precum actriţa Greta Garbo, pictoriţa Frida Kahlo sau cântăreaţa Josephine Baker, nu au ezitat să apară în public îmbrăcate în veşminte bărbăteşti. Mai mult chiar, în filmul „Marocco“ (1930), actriţa germană Marlene Dietrich, purtând un frac negru şi un joben, sărută o femeie. De altfel, acesta este primul sărut homosexual din istoria cinematografiei, iar această scenă, deşi a stârnit un scandal uriaş, a fost pe placul multor spectatori.

Subiect tabu

Însă, dacă în cazul femeilor adoptarea ţinutelor masculine se confunda cu bătălia politică pentru emancipare, mult mai greu de înţeles - şi totodată de acceptat de societate - a părut fenomenul contrar. Termenul de „travestit“ pentru a defini un bărbat care capătă aspectul unei femei cu ajutorul hainelor şi machiajelor a fost folosit pentru prima dată de medicul german homosexual Magnus Hirschfeld, care, la acea