Era Decembrie. 31. Noi ne pregateam sa mergem la petrecere. “Imi sta bine rochia? Nu e cumva prea ..prea…” El: “iti sta bine alintata sefa“ (aceasta era porecla mea “alintata sefa”).
Fireste ca imi statea bine. Nu aveam nici macar 18 ani, totul era minunat, eram o “minunata”. Pe de alta parte, el, un mare iubitor de femei si frumusete, si un Pigmalion plin de “bune intentii”, ma privea si ma trata ca pe “ultima frontiera” care trebuia crescuta in asa fel incat sa creada ca ASA STATEAU LUCRURILE. Se intampla ceva cu barbatii maturi care au iubite foarte tinere: sunt cumplit de ipocriti, egoisti si manipulatori. Si fac in asa fel incat ele, fetele, femeile, sa se dezvolte, sa actioneze si reactioneze numai dupa bunul lor plac. Cam asa se intampla, nu generalizez, insa e un fapt des intalnit…
Asa s-a intamplat si cu noi. Eram impresionata de el, ma atragea inteligenta lui, maturitatea, intelepciunea lui. Lucruri pe care le-am cautat apoi toata viata la barbati.
DAR, EL A FOST PRIMUL.
Si, atat de hotarata si mandra eram inca din vremea aceea (hotarata sa nu fiu a treia, a doua, a “n’a” roata la caruta, la asta ma refer. Niciodata nu mi-a placut sa fiu asa si nici n-o sa -mi placa) incat conditia pentru a fi impreuna ca un cuplu adevarat a fost sa divorteze de a patra sotie, o tanara de numai 32 de ani (nici macar nu ne-am sarutat pana in momentul cand n-am vazut hartia, desi ei erau separati deja cand eu am aterizat in viata lui, btw!)
**
Cand am iesit din casa nu ne gandeam decat ce noapte grozava vom avea. Fiind la etaj, nici unul dintre noi nu a observat ca jos statea ghemuita o femeie. Am observat-o in ultimul moment, atunci cand am ajuns la parter. Tin minte, el mi-a sugerat sa “urc cateva momente, pentru ca e vorba de o discutie serioasa”. Eu am refuzat. Ba mai mult, l-am impins pe langa ea spunandu-I “hai sa mergem, las-o sa stea
