Am aflat, din discursul prezidenţial la întâlnirea cu diplomaţii români, că Traian Băsescu nici nu concepe anul 2011 fără “accentuarea politicii de austeritate”. Ce înseamnă asta? Până unde va merge prăbuşirea nivelului de trai, şi aşa ultimul din UE? Ce şi de unde se va mai rade? Răspunsurile nu-s chiar atât de complicate. Pricazul lui Băsescu către un Guvern Boc abia cârpit şi încercând disperat să reziste valului de nemulţumiri ale populaţiei aflate la limita răbdării este clar: continuarea măsurilor crâncene de diminuare a veniturilor salariale, impozitarea şi a pensiilor mici, ciuntirea ajutoarelor sociale.
Restul măsurilor de austeritate, cele vizând cheltuielile nejustificate de prin ministere şi agenţii, menţinerea în administraţia centrală a unor lefuri exorbitante (consilieri cu salarii de 10.000 de lei şi peste prin Ministerul Dezvoltării, pe la Economie etc.), restructurarea unor ministere au rămas undeva în ceaţă şi-n declaraţii. Nu se mai aude nimic nici despre aducerea bugetelor de salarii ale companiilor de stat şi ale regiilor autonome la nivelul firesc al structurilor statului. Menţinerea lor în sfera companiilor artificiale e abuzivă şi anapoda: activele, utilajele etc. aparţin statului, acesta e patron şi la el trebuie să se verse profitul, care să se adauge resurselor generale. Dar rezolvarea logică a acestei situaţii ar însemna să se umble la salariile unei clientele politice aciuate pe acolo şi să se întărâte şi respectivele sindicate...
Până la urmă, “accentuarea politicii de austeritate” vizează, ca şi până acum, tot prostimea, amărăştenii de rând. Care mai sunt duşi cu preşul - de Boc, de astă dată - că în 2011 le vor “creşte” salariile. Cum să le “crească”, atunci când vor rămâne departe până şi de nivelul din care Guvernul a tăiat 25%, chipurile doar până la 31 decembrie. E drept, n-a precizat al cărui an.
