Faimosul bioterapeut Valeriu Popa a tămăduit mii de oameni cu preaplinul lui de energie. Devenise o speranţă pentru numeroşi suferinzi care rataseră tratamentele medicinii clasice şi lipsa ameliorărilor cu medicamentele de sinteză chimică îi dirijase spre inginerul care alunga durerile prin palmele sale doldora de bioenergie.
Se minuna lumea că inginerul Valeriu Popa dădea mâna cu bolnavii şi din această atingere afla diagnosticul care figura şi pe actele emise de spitale.
Ba mai mult, releul energetic pe numele Valeriu Popa rostea şi numele altor boli care nu se iviseră, însă se înstăpâneau pe tăcute. Deci ca un detector energetic inginerul bucureştean anticipa şi instalarea altor maladii. În lumea largă prinde tot mai mult cheag aşa-numita medicină energetică sau, altfel denumită, medicină vibraţională. Nu putem face băşcălie de interpretarea energetică a organismului omenesc atâta vreme cât ştiinţa a stipulat că totul este energie, de la intimitatea atomului până la lemnul uşii sau stânca muntelui. Se spune că materia este o energie concentrată. Şi atunci omul trebuie privit de ştiinţă şi ca o sumă de energii care circulă sau care se împotmolesc prin intersecţiile meridianelor energetice, atunci când o boală îşi scoate colţii. Eu, de fapt, omul de pe zebră, cred ceva pornind de la o logică elementară: fiinţa omenească este o creaţie superbă, complexă a lui Dumnezeu.
Omul este un univers, este o minunăţie compusă numai din componente ale viului, este numai fibră vie. Ei bine, plantele sunt şi ele proiecte fabuloase ale Creatorului, de mare complexitate, materie vie şi teribilă zestre de elemente decisive. Păi, la universul viu, care este omul, nu cumva cel mai bine se potriveşte universul viu al plantei?! Nu cumva cel mai bine se asortează lume vie la lume vie?! De aici trebuie să pornească ideea tot mai îmbrăţişată de omeni