Mulţi dintre noi sunt predestinaţi să moară, puţin câte puţin, încă în plină forţă vitală. Otrăvindu- şi, cu propria vrere, sufletul. Cum? Amestecându- şi curiozităţile, obsesiile, complexele de inferioriate, invidiile, incertitudinile, frivolităţile, orgoliile, exasperările, falsele ţeluri sau bunele intenţii cu nepăsarea sau hărnicia, cu ipocrizia, duşmănia, melancolia, bucuria... Dar nu le poţi avea pe toate. Unii excelează în invidii şi orgolii, alţii în ipocrizie sau duşmănie, iar cei mai mulţi în neputinţa de a avea vreun sentiment, vreo emoţie sau o stare de spirit. Absolut nimic din ceea ce este omenesc, natural, firesc. Sunt oameni mutilaţi; grav bolnavi mintal; fără suflet. Oameni care trăiesc pentru a- şi administra propriile plăceri şi egoismul nelimitat; pentru a- i alimenta duplicitatea, trădările confraţilor, vânzările din umbră. Ne îngrozim numai la gândul că am putea trăi în preajma lor. Mai grav, însă, este când astfel de indivizi ajung, la un moment dat, să hotărască destinele unei comunităţi sau ale unei ţări. Cineva spunea, deunăzi, că suntem o ţară "condusă la ţambal"; "administrată după ureche" etc. De fapt, totul e la vedere! Mai ales sufletul. Dar se poate vorbi, oare, de sufletul unui... "semizeu" sau cine i-or fi închipuind că sunt cei care - ieri sau azi - au ocupat sau ocupă scaune înalte?! Din fericire, în jilţurile puterii mai sunt şi oameni rupţi din Rai. Să se înţeleagă bine: nu la noi. La noi, Iadul câştigă teren. Pas cu pas. Iar sufletele multor sus-puşi sunt stăpânite de către reprezentanţii lui. Criza economică mondială le-a luat de tot minţile; i-a pus pe jarul întrecerii. Tradus în cuvinte, ceva de genul "cine are mai multe idei diabolice, s-ar putea să câştige imens"... după ce a pierdut şi bruma de rezervă de la buget. În acest sens, iată, se vehiculează informaţia că actualul guvern a fost foarte laborios... în pie