- Economic - nr. 622 / 4 Septembrie, 2010 Sondajele de opinie din ultimii ani arata, fara exceptie, o indreptatita incredere a romanilor in Biserica si in armata, aceleasi sondaje releva o tot atat de indreptatita neincredere in clasa politica din aceasta tara, in parlament, guvern, justitie, administratie etc., vinovate de dezastrul social si economic al tarii, ele nici nu merita altceva decat oprobriul societatii civile romanesti. Cu toate atacurile, insinuarile si obstructiile obscure si in mod parsiv dirijate din umbra, Biserica a ramas pilonul fundamental al spiritualitatii noastre. Mai complexa si mai sinuoasa este soarta armatei nationale. Decapitata in mod intentionat de sovietici pe parcursul celui de-Al Doilea Razboi Mondial (Oarba de Mures, pastrand proportiile, este Katyn-ul nostru, spre exemplu), ea va redeveni o forta a natiunii in vremea conducerii "odiosului". Dupa 1965, armata a fost implicata profund in proiectele mari de infrastructura, in constructii, in agricultura, in salvarea de vieti omenesti atunci cand se produceau calamitati naturale etc. In cadrul Tratatului de la Varsovia, colaborarea era doar la nivel de experti, Nicolae Ceausescu refuzand exercitiile militare comune atat pe teritoriul Romaniei, cat si pe cel al altor state. In ultimele doua decenii, insa, in urma unor masuri aberante si criminale cat priveste siguranta nationala, armata a ajuns doar umbra a ceea ce fusese candva; o putem asemana unui copac batran si falnic, al carui trunchi este putred, ros pe dinauntru si gata sa se franga la prima rafala de vant. S-a ajuns in aceasta situatie nu intamplator, ci in urma unor masuri premeditate, anume gandite intru slabirea principalului garant al stabilitatii si independentei Romaniei. Iar "artizanii" acestei disolutii periculoase a struc turilor fortelor armate romanesti s-au gasit in toate guvernarile postdecembriste, fara excep