Imaginati-va, va rog, 20 de oameni, toti fumatori inraiti. Zece oameni cred, sunt convinsi ca vor muri de cancer pentru ca sunt fumatori. Celorlalti zece oameni nu le pasa, nu cred, nu se gandesc ca vor muri de cancer pentru ca fumeaza, traiesc fara aceasta obsesie.
Si acum vine informatia: din primul grup de 10 oameni, 7 au murit, intr-adevar, de cancer. Din al doilea grup doar unul a murit de cancer. Sigur, cu o moarte toti suntem datori si, de regula, nu exista moarte fara pricina.
Multor oameni le place sa traiasca de parca permanent s-ar afla in zodia drobului de sare. Cum aud de o boala, de o epidemie sau o informatie iesita putin din sferele normalului lor, se gandesc imediat, as spune chiar ca se "programeaza", ca trebuie sa li se intample si lor. Se lasa furati, coplesiti, devin robii sau roboteii ideii care li s-a infipt in creieri pana chiar ajung sa li se intample si lor ceea ce au auzit despre altii ori de la altii.
Nu, nu e vorba de superstitii, aici nu vorbim despre superstitii. Poate alta data.
Se spune, si pe drept cuvant, ca adesea noi insine ne suntem cei mai mari dusmani, noi singuri ne facem noua cel mai mare rau si asta pentru ca nu stim, nu vrem sau nu putem sa ne ferim, sa ne controlam gandurile, sa nu ne lasam in voia cuvintelor pe care nesabuit le pronuntam fara sa fim constienti ca in acest fel ne scriem, ne "dorim" un necaz, o nenorocire.
Da, este epidemie de gripa, de meningita sau de mai stiu eu ce boala. De ce ar trebui sa fac si eu boala asta? De ce sa ma agit, de ce sa ma nelinistesc, de ce sa intru in panica si sa ma las coplesita de gandul ca m-as putea imbolnavi?
Cred ca in orice imprejurari, chiar si in cele mai rele si negre situatii, ar trebui sa invatam sa ne controlam gandurile, ar trebui sa gandim pozitiv, luminos, sa ne "vedem" veseli, sanatosi, fara obs
