(franturi de amintiri)
In ziua de 22 iunie 1941, mergeam cu tata de mana la fotograf. "Sa tii minte, cand ai implinit tu cinci ani, a izbucnit razboiul", mi-a spus el. Nu plecase pe front, fiind concentrat la I.A.R., celebra fabrica de avioane de langa Brasov. Dupa zeci de ani, am descoperit o carte postala, pe care i-o adresasem in anii aceia grei. Cu litere mari, de tipar, era scris: "Taticul meu, Moldovan Gheorghe, sa vii si sa-mi aduci o papusa mare". Din pacate, tata n-a mai trait mult dupa razboi. A murit in 1947, dupa ce familia noastra se destramase.
Au urmat anii grei, ai foametei, cand salariul de invatatoare al mamei abia ne-ar fi ajuns de doua ferdele de grau. Ingerii nostri pazitori, dar nu numai ai mei si ai fratelui meu, ci si ai verilor nostri, au fost bunica si bunicul, parintii mamei din Rosia Montana.
Mama mea, Berta Szekely (1905-1988), a fost primul din cei sapte copii ai familiei. A facut scoala primara la Rosia Montana, cred ca in limba maghiara, pentru ca, mai tarziu, desi ca invatatoare a predat numai in limba romana, calculele le-a facut, toata viata, ungureste. A facut scoala normala la Oradea si si-a inceput cariera de invatatoare la Oiesdea, judetul Alba. Dupa opt ani, s-a transferat la Rosia Montana. Intr-o deplasare cu echipa artistica la Bucium Cerbu, un sat foarte apropiat, mama l-a cunoscut pe tata si s-au casatorit. Si-a urmat apoi sotul in orasele unde era transferat: Abrud, Alba Iulia, Medias. Intre timp, am venit pe lume noi, copiii: Maria Georgeta (Marioara) si Gheorghe Mihaiu (Puiu). Cand parintii mei s-au despartit, mama a revenit la Rosia Montana. Am locuit in mai multe case, si chiar la Scoala elementara, cat timp mama a fost directoare. Constiincioasa si muncitoare, si-a facut datoria la scoala fara abatere, continuand sa aiba grija si de noi, sa-si ingrijeasca, 20 de ani, sora imobilizata la pat si sa
