Capitala Daciei se afla pe maini sigure. Pentru Sarmizegetusa Regia vin vremuri bune. Cetatea e ingrijita de arheologii clujeni
Oricat de mult ai citi despre Sarmizegetusa Regia si oricat de des te-ai duce sa o vizitezi, nu ai cum sa ii patrunzi toate misterele. Nici dupa ani multi, poate nici intr-o viata. Am fost de-atatea ori in capitala dacilor, cu cartile sub brat, incercand sa inteleg, din umbrele ruinelor, cum arata acel loc acum doua mii de ani. De multe ori am tras cu urechea la comentariile turistilor - adesea exaltate, dar prea arareori documentate. Am urmarit grupurile de "vindecatori" ce se urcau pe monumente incercand sa capteze cine stie ce energii, dar si pe cele de copii jucandu-se de-a "dacii si romanii", adusi de profesorii lor la o lectie de istorie pe viu. Si, in atatea dati cand ajungeam, fie la rasaritul soarelui, fie pe nameti inalti, fie pe ceturi dese, cand turistii nu se aventurau in cetate, am ascultat tacerea locului, privind pietrele ravasite de trecerea romanilor, a timpului si a vizitatorilor moderni. In vara aceasta insa am vrut sa ii ascult pe cei mai indreptatiti sa vorbeasca despre Sarmizegetusa Regia: profesionistii. E vorba de arheologii care, de multi ani de zile, scot de sub pamant cetatea, bucatica cu bucatica.
Scoala clujeana de arheologie
E amiaza unei zile calde de august, iar la poarta de vest a cetatii e vanzoleala mare si multe masini: turistii vin in concediu in numar tot mai mare la Sarmizegetusa. De data aceasta, renunt la traseul obisnuit spre incinta sacra si urc pe langa zid, printre brusturii care inghit cararea, urmarind insiruirea parca fara capat a pietrelor. Monotonia lor e sparta, din loc in loc, de cate un bloc prabusit din zid, lasand sa se vada umplutura celebrului "murus dacicus". "Cozile de randunica" sapate in calcar adapostesc, in zonele mai expuse la soare, soparle iu
