Descoperite în urmă cu 25 de ani, fulerenele, o clasă de compuşi de atomi de carbon, îşi aşteaptă încă aplicaţiile industriale.
Fulerenele au fost descoperite în 1985 de Karold Kroto, Richard Smalley şi Robert Curl. Pentru această realizare, cei trei au primit Premiul Nobel pentru chimie în anul 1996.
"Fulerene" este un nume derivat de la Richard Buckminster Fuller, cel care a descoperit domul geodezic. Acest dom este o structură aproape sferică, "placată", precum o minge de fotbal, de faţete în formă de poligoane. În imaginea din dreapta jos aveţi o astfel de sferă geodezică, alcătuită numai din triunghiuri echilaterale. O minge de fotbal, de exemplu, este "placată" cu petice hexagonale.
Am prezentat mai întâi sferele geodezice deoarece fulerenele reprezintă o clasă de compuşi de atomi de carbon care prezintă în structură fie forme sferice de tip dom geodezic, fie forme cilindrice de "tip cuşcă" (nanotuburi). Alături de grafit şi diamant, este o formă a carbonului. Atomii de carbon se leagă precum în grafit.
Fulerene - Aplicaţii reduse, aştepări mari
Spre deosebire de diamant, fulerenele au o duritate mică. Ele sunt solide negre, opace, sunt slab conducătoare de căldură şi electricitate şi sunt solubile în benzinp. Cele în formă de dom geodezic sunt fulerene C60. 60 este numărul atomilor de carbon din structură. Aceştia sunt aranjaţi într-o formă icosaedrică. Icosaedrul este un poliedru cu douăzeci de feţe.
Fulerenele îşi schimbă culoarea la iradiere, astfel încât sunt folosite în fotolitografie, la obţinerea unor lacuri fotosensibile. Structura lor poroasa, asociata unor dimensiuni de ordinul nanometrilor, a condus la conceptul de nanotuburi de carbon, care deschid posibilitati imense de aplicare în industrie (una dintre aceste fiind ranforsarea polimerilor). Posibile aplicaţii industriale şi în medicină sunt analiz
