- Cultural - nr. 622 / 4 Septembrie, 2010 - La data de 20 septembrie 2010, profesorul, scriitorul si, nu in ultimul rand, preotul Aurel Hancu implineste 70 de ani de viata! Care credeti ca sunt realizarile acestor ani? Faceti o trecere in revista a celor mai importante realizari, inclusiv cele personale, de ordin familial. - Ar trebui sa scriu un "roman", ca sa raspund la aceasta intrebare. Ea insasi contine, in parte, raspunsul: preot, profesor, scriitor _ iata trei cuvinte-cheie, care mi-au ordonat viata, care mi-au absorbit energiile, care au fost si sunt inca "spatiul" meu de "lupta", de manifestare spirituala. Ce-am facut si cat am facut, care sunt realizarile mele, numai bunul Dumnezeu le stie. Important este sa fiu trecut in Cartea Vietii si, as dori ca implinirile mele sa fie cat mai bune, variate, si cat mai placute Celui Care m-a chemat la viata din iubirea lui infinita. Ii multumesc ca, in cei 70 de ani, n-am stiut ce-i boala. Chiar asa le-am spus tinerilor, care ma intrebau ce medicamente folosesc, le-am raspuns: medicamentul meu este rugaciunea! In copilarie, cam intre 10 _ 12 ani, cand nu prea stiam sa ma rog si nu deprinsesem inca lectura sistematica, timpul apasa neinchipuit de greu asupra mea, ca in romanul kafkian, tocmai din lipsa indestulatoare a rugaciunii si a lecturii pozitive. Sotia mea, Eugenia (si ea profesoara de "romana"), cu care am vietuit mai bine de un sfert de veac, cu care am construit, la Tarnaveni, pe vremea comunistilor, o casa frumoasa (cu cruce falnica pe turnul ei, sfidand parca regimul ateu!) si care e trecuta la cele vesnice, de peste 15 ani, mi-a daruit doi copii, realizati pe deplin, Olimpiu si Minodora, de care ma bucur mult, mai ales pentru ca, chiar daca au studii superioare _ el este dascal universitar la Cluj-Napoca, ea medic reumatolog la Sibiu _ au frica de Dumnezeu, duc o viata religioasa exemplara, in Biserica