Avem miniştri care vor să plece, dar rămân. Avem apoi miniştri care n-au vrut să fie demişi, dar demisionează. Ceva de neimaginat: Caragiale trăieşte. Remanierea guvernului are sens dacă în locul unor miniştri slabi vin alţii mai buni. Ce logică are ce ne propune Boc? Din cei şase miniştri schimbaţi, cel puţin trei arată că se poate şi mai rău: Ariton la economie în locul lui Videanu, Tabără la agricultură în locul lui Dumitru şi Ialomiţeanu la finanţe în locul lui Vlădescu.

De pildă, Dumitru de la agricultură zice că l-a chemat Boc joi dimineaţă, i-a mulţumit frumos şi i-a spus că n-are nimic să-i reproşeze. Şi atunci, care-i mişcarea? Nu era vorba că remanierea se va baza pe o evaluare, pe bla, bla, bla? Bla, bla, bla a lipsit, dar l-au mazilit.

Parcă să enerveze în mod special Bruxellesul şi pe comisarul român pe agricultură, Dacian Cioloş, Boc schimbă un tehnocrat desăvârşit cu un politician din cretaciul iliescian: Vale-riu Tabără, fost ministru al agriculturii în cabinetul Văcăroiu, fruntaş PUNR pe vremurile când naţionalismul de tip vadimist încă se vindea bine, om conectat bine la afacerile din agricultură, deci cu potenţial. Cu el, PDL poate avea garanţia că la toate comenzile politice, de azi încolo, va avea cine să răspundă. Miza o constituie cele câteva miliarde de euro pompate de Bruxelles în agricultura românească, fonduri europene de împărţit către clientelă în următorii ani.

Sacrificarea lui Dumitru fără explicaţii arată că, în România, miniştrii tehnocraţi n-au nici o şansă în guverne politice. O fi devenit Videanu nesuferit şi simbolul corupţiei nedovedite, dar urmaşul său vine de la Sibiu cu o reputaţie penală şi mai bine consolidată. În anturajul lui Ariton din lumea oamenilor de afaceri locali găsim personaje suspecte de trafic de carburanţi în perioada embargoului şi alţi dalmaţieni locali. Ariton se lăuda prin 2008 că i s-a propu