In mai toate discutiile ce le purtam despre guvernare, legiferare, administrare, reprezentare, adica cele legate de modul in care ne plamadesc alesii nostri si numitii lor viata de zi cu zi, in aceasta presupusa democratie, precum si de modul in care ei ne proiecteaza, in numele nostru, ziua de maine, noi, in calitatea noastra de cetateni preocupati de societatea care ne cuprinde pe toti laolalta, facem un prim pas, modest, dar nu lipsit de importanta, spre autoresponsabilizare. Sau cel putin asta se doreste a se intampla.
Si cum viata-i scurta, si nu-i chip s-o mai lungim, graba cu care trecem prin ea ne umple de surprize neplacute. Ne repezim si la placinte, si la razboi pe negandite, momiti de aromele copturii oferite de te miri cine sau de imaginara victorie intr-o batalie care numai in aparenta ar fi a noastra.
Judecam pripit pentru ca noi suntem ab ovo frumosi, destepti si imaculati, asa ca oricine altcineva nu poate fi decat slut, imbecil, odios si, in consecinta, inamic. Stim totul despre nimic si cu restul nu ne mai obosim mintea ca au trecut pe negandite cele cinci zile lucratoare si facem tabula rasa cu alcool si televizor, un fel de "paine si circ" modern, anesteziant.
Opinii Viata-i scurta. Daca n-o putem face lunga, macar s-o facem lata
Mai are cineva vreme sa remarce ca sinceritatea si fair-play-ul nu sunt inregistrate in propriul cod numeric personal, ca ignoranta fudula nu tine loc de omniscienta, chiar daca cel ce tipa mai tare are ultimul cuvant? Bineinteles ca nu. Si la ce ne-ar folosi atata vreme cat ne suntem noua insine suficienti?
De mult prea multe ori, din lipsa criteriilor multiple de evaluare - in ciuda faptului ca lumea reala nu-i una singura, cum nici "mafalda romana" nu-i - configuram o (i)realitate convenabila, de uz propriu si pe care purcedem sa o impunem si altora, intr-un m
