Personal, nu cred că un ministru plătit cu sub 1000 de euro pe lună poate fi un bun performer în interesul public. Mai mult decât atât, mi-ar fi și jenă să-l critic pentru eventualele nerealizări, pentru că, la nivel de demnitar al statului, o asemenea leafă este, scuzați expresia, una de rahat. Asta nu este austeritate, ci prostie sau minciună! Am impresia de când cu reforma statului și împărțirea oamenilor în privați și bugetari, în care primii sunt buni și ceilalți asistați social, ne cufundăm într-o ipocrizie colectivă cu accente isterice, pe cât de profundă pe atât de absurdă.

Pornim la drum de la afirmațiile de dată recentă ale domnului președinte-” Constat in fiecare lună ca inca sunt ministere in care functionari, fie si directori, incaseaza 13.000 de lei net, cand salariul ministrului e de 4.000 de lei. Macar in perioada de austeritate, aplicati austeritatea pentru toti. Daca vorbim de solidaritate, vreau sa fac cateva observatii. S-a mers pe ideea reducerii veniturilor salariilor bugetarilor cu 25%. In aceste conditii, mi-a fost foarte greu sa inteleg sau sa accept ceea ce s-a intamplat luna trecuta, plata stimulentelor pentru cei din Ministerul de Finante si Ministerul Muncii, ca si cum Finantele realizeasera veniturile in bugetul de stat, iar Ministerul Muncii eliminase munca la negru. De aceea, va cer ferm, celor doi ministri, sa nu repetati eroarea de sfidare a opiniei publice. ”

Aceste lucruri fiind zise, orice om de bun-simț își pune câteva întrebări. Eu le las fără răspuns, întrucât aștept opinii din partea cititorilor, poate găsim omul potrvit la locul potrivit.

1. Ce l-ar putea determina pe un ministru (șef) să acorde subordonaților săi, la unul sau mai mulți, până la triplul sau mai mult salariul său, sfidând indicațiile de la ”centru”?

2. Ați îndeplini funcția de ministru pentru sub 1000 de euro pe lună? Dacă da, de ce?