Guvernul Boc s-a remaniat inca odata cu acelasi efect cu care taranul de langa car ar schimba biciul din mana stanga in cea dreapta, in timp ce boii, epuizati, stau oricum gata sa cada in genunchi.
Daca gospodarul nu s-a ingrijit cu drag de boii lui din vreme, nu i-a ingrijit si nu i-a hranit cum trebuie, la ce se poate el astepta cand ii injuga la car?
Cam asa ar aparea tara asta acum si e de mirare ca mai sunt oameni asa de orbi, incat sa mai creada ca zvarcoliri politice de orice fel ar putea sa indrepte lucrurile. Partidele sunt mafii care lucreaza ca o sita, cernand faina, dar pastrand gunoaiele, din care se aleg apoi mafiotii cei grabnic pusi pe jaf si pe spolierea a ceea ce a mai ramas de furat.
Ce-ar mai fi de facut? Bunul nostru simt de romani sceptici ne-ar spune ca nimic. Si totusi, in trecut au fost momente si mai grele decat acesta cand tara a reusit cu ajutorul lui Dumnezeu sa iasa din necaz intarita si cu fruntea sus.
Nevoia de un Cuza Voda
Iorga ne povesteste intr-o evocare din scrierea sa "Oameni care au fost" cazul unui boiernas crescut fara grija zilei de maine, cu franzuzeasca invatata la pension si cu calatorii la Paris care, revenit in tara si vizitand frecvent sindrofiile din Iasii vremii lui, a devenit ofiter fara sa stie. Fara merite si fara alte lupte decat poate cele duse prin iatacurile sprancenate pe unde obisnuia sa-si zornaie pintenii, s-a trezit apoi avansat colonel.
Acestui om de lume i-a harazit soarta rolul de a deveni primul domnitor al tarilor romane unite la 1859, sub numele de Cuza Voda.
"Si indata dupa alegere, ce s-a intamplat cu aceasta fire lasatoare, aplecata catre petreceri, straina pana atunci de orice munca statornica, de orice spirit de jertfire?" se intreaba Iorga cu uimire.
"S-a intamplat ca, printr-o schimbare subita, fulge
