Stiu ca sunt multe cele care asteapta sa afle povestea intalnirii cu puiul meu, Rares....In aceasta saptamana nu prea am avut timp de scris si mai ales, de scris o poveste plina de emotii....A fost o saptamana de acomodare....in care eu am inceput sa imi cunosc baietelul si in care am inceput sa comunicam....el prin plans si prin strambaturi, iar eu prin vorbe, mangaieri si alaptat.....
Cele care sunt mamici stiu despre ce vorbesc si mai stiu ca nu exista cuvinte care sa poata descrie aceasta legatura.
Pentru viitoarele mamici de pe forumul ISIS: SA NU VA FIE FRICA DE NASTEREA NATURALA, ESTE CEVA EXTRAORDINAR, UN DAR DE LA DUMNEZEU, ESTE MOMENTUL IN CARE LEGATURA MAMA-COPIL SE INCHEAGA.....NU TREBUIE SA INTRATI IN PANICA....CHIAR DACA VETI TRECE PRIN MOMENTE CUMPLITE,VETI UITA TOTUL IN CLIPA IN CARE VETI AUZI PRIMUL PLANSET AL PUIULUI VOSTRU SI CAND II VETI SIMTI BATAILE INIMII PE PIEPTUL VOSTRU....
Rares-Andrei a inceput sa se pregateasca de "iesire" inca de pe 24 august.....
Cu cateva zile inainte, am primit primul semn....dopul gelatinos....cunoscatoarele stiu despre ce vorbesc.....Si in fiecare zise mai ducea putin si inca putin....tot asa pana in dimineata de marti, 24 august, cand, doar ce am facut ochi, ca au si inceput durerile.....La inceput am zis ca am dormit intr-o pozitie mai ciudata, am incercat sa nu dau importanta.....Am luat micul dejun, am deschis calculatorul, am verificat ziarele si....dintr-o data...inca una...Nu-i nimicam zis eu, asa se mai intampla....Dupa ceva timp...inca una....si tot asa pana au devenit mai intense.....Pe la ora pranzului m-am decis sa le cronometrez ....si din 15 in 15 minute, din 10 in 10 minute, din 6-7 minute, din 5 in 5 minute...si destul de intense.....Cat durau? Sincera sa fiu nu prea stiu....ca ma durea atat de tare incat nu mai tineam minte...in orice caz in jur de 60-65 de secunde.....
