Din decembrie 2009, guvernarile Boc au fost caracterizate de interminabile inceputuri, de prioritizari si reprioritizari (sic!) fara finalitate. Nici acum liderii PD-L, mai mult sau mai putin inzestrati cu doxa, nu se pot dezbara de acest "mereu de la capat", indiferent unde este acel capat sau cum va fi aratand el. Intentia conteaza, nu-i asa? Si pavajul.
"Am optat, argumentat si votat pentru ca premierul, impreuna cu guvernul sau, sa-si depuna mandatul si sa trecem neintirziat la constituirea unui alt guvern, bazat pe aceeasi majoritate. Argumentele sunt multe, dar esentialul este ca numai un nou proiect politic (adica guvern cu ministere putine, cu fete noi si, mai ales, cu idei si abordari noi) ne mai poate aduce relansarea. In plus, nimic nu poate mobiliza mai bine aceasta majoritate, despre care unii spun ca nu exista, decit lucrul la un nou inceput".
Sunt cuvintele ce exprima gandirea lui Sever Voinescu, deputat PD-L, altfel intelectual, cum se pretinde.
Ceea ce uita atat Sever Voinescu si grupul sau radical, cat si majoritatea oportunista, careia ii i-e teama de surprizele neplacute (vezi sondajele) ale unor anticipate, este faptul ca oricum ar intoarce foaia, majoritatea actuala nu poate scoate din palarie decat acelasi iepuras de la spectacolele anterioare. Nici mai bun, nici mai rau decat capacitatea PD-L de a-si demonstra responsabilitatea, eficienta si destoinicia infaptuirii vreunui proiect altruist.
Precum in conclavul de la Snagov, din interiorul caruia s-au strecurat spre presa fragmente ale preocuparilor singulare ale partidului spre supravietuire postelectorala, si remanierea scalamba de acum dovedeste doar ingrijorarea si aplecarea PD-L catre cosmetizarea propriei imagini si nu catre soarta unei societati pentru care au pretins ca si-au asumat guvernarea.
Totodata, impresia ca Emil Boc ar
