Dincolo de toate calculele politice, remanierea guvernamentala ne arata in toata splendoarea ei criza grava si cronica de competente de care sufera clasa politica din Romania.
De aceasta data, ea se manifesta in PD-L, insa daca privim la guvernele din umbra si la purtatorii de mesaj ai Opozitiei, nu avem niciun motiv sa credem ca PSD si PNL sunt autentice rezervoare de valori.
Problema nu este ca noii ministri sunt, in general, anonimi. Figurile consacrate si-au cam consumat credibilitatea si sunt extrem de uzate. Ar fi fost minunat daca PD-L ar fi aruncat in lupta profesionisti putin cunoscuti dincolo de limitele profesiei lor si putin mediatizati de televiziunile ce nu cauta substanta, ci scandal, profesionisti cu viziune si proiecte certe. De asa ceva am fi avut nevoie.
Au fost insa aruncati in guvern anonimi mediocri, care nu s-au remarcat cu mai nimic, nu pentru ca au fost prea ocupati sa faca treaba sau pentru ca ar fi fost sabotati de senzationalismul presei, ci pentru ca nu aveau cu ce sa se remarce. Ei nu sunt tehnocrati, ci politiceni, chiar parlamentari, avand o pozitie publica, cu mare vizibilitate. Din ea, niciunul nu a oferit vreo sclipire reformista, niciunul nu a scos la iveala vreun proiect remarcabil.
Cel mai aproape de acest profil este ministrul Comunicatiilor, Valentin Vreme, cu mai multe initiative in zona Telecom, calificate drept interesante de catre specialistii din domeniu. Daca ne uitam insa la bilantul proiectele ministrului Economiei, ne cutremuram: zero. Ion Ariton nu a fost in stare sa emita macar un proiect legislativ in zona sa de competenta.
Ion Nelu Botis, ministrul Muncii, a fost cu mult mai prolific. Insa cat timp proiectele domniei sale se refera la legiferarea zilei rugaciunii (nelucratoare desigur, ca fix de asa ceva duceau lipsa romanii) sau la interzicerea clonarii,