Vorbim despre Basescu, Ponta, Boc, Crin sau Marko Bela. Mereu, mereu. Ii uitam insa pe altii. Pe flamanzi. Nu pe flamanzii de rand. Nu. Pe flamanzii de partid. Fripturistii. Activistii, indiferent de rang.

Cei care au intrat in politica pentru putere si mai ales pentru bani. Oamenii care formeaza coloana vertebrala a oricarui partid din Romania. Oamenii carora trebuie sa le dai. Sa le dai mereu. Oamenii care preseaza mereu pentru intrarea la guvernare. Sau pentru ramanerea la guvernare. Oameni care se opun reformei si pe care nu-i avantajeaza un stat puternic. Oameni carora criza le agraveaza foamea.

Cei care-ti bat la usa

"Au fost numeroase presiuni carora nu le-am cedat. S-a recurs la multe mijloace - de la telefoane in miezul noptii, la batut la usa mamei, in creierii muntilor". Asta declara fostul ministru al Agriculturii, Mihail Dumitru despre presiunile politice la care a fost supus, pentru a face numiri politice si pentru a acorda fraudulos fonduri europene.

Sa nu credem ca asta se intampla numai in PD-L. Se intampla in toate, dar absolut toate partidele. E la fel. Oamenilor trebuie sa le dai mereu. Trebuie sa le dai daca esti un ministru numit politic si trebuie sa le dai daca esti un tehnocrat. Iar daca nu le dai, ca tehnocrat esti pe jumatate lucrat.

Pentru ca oamenii care alcatuiesc partidele din Romania asa sunt invatati. Cu avantaje pe seama statului. Fie ele legale sau nu.

Intelegeti acum de ce legea ANI a fost facuta praf in prima faza? Intelegeti de ce administratia e politizata pana peste cap? Intelegeti de ce nu se fac o multime de reforme? Sau de ce a intrat PSD la guvernare in 2008?

De ce a sprijinit cabinetul Tariceanu? De ce PNL a vrut sa ramana in fruntea guvernului, desi avea doar vreo 20% din parlamentari? De ce PD-L nu va parasi guvernarea, chiar daca iesirea