Mutu e în conflict cu selecţionerul, ca şi impresarii lui, iar în plus plăteşte tribut unei vechi „răceli“; Chivu suspendat; Lobonţ e de mult în plus, un sac pe care Răzvan ar trebui să-l ia acasă, nu la naţională.
La portari stăm foarte bine: Pantilimon, Tătăruşanu, Coman, Bornescu, Lung jr şi tu, Răzvane, îl alegi pe cel mai slab, bătrân şi „ridat": fosila Lobonţ. Care „apără" lăcuind cu fesele, băncile romane. Degeaba iese lordul Mirel în faţă şi îşi asumă răspunderea golului primit. Lobonţ, Tutankamon e de vină: gol parabil! Cociş ieşit din formă; Florescu constant-mediocru; Nico agil ca un ochi de mort.
Primii doi şi mumia egipteană sunt obsesiile selecţionerului, cum erau R. Nunweiller pentru Miculescu sau Fl. Petre pentru Piţurcă. Când s-a văzut morbideaţea lor, trebuiau schimbaţi. Nu e cazul lui Lobonţ: la el prostia, deşi apriorică şi irefutabilă, s-a văzut când a luat golul. Şi, era să mai ia unul. Cum n-a simţit Luce jr că Mureşan, un luptător tocmai bun pe stilul albanezilor, cu mijloacele-i mai puţin ortodoxe, trebuia introdus mai devreme.
La fel Deac, invers: excelent doar în prima parte. Am dat un gol norocos şi am crezut că luăm trei puncte. Şi cum ne odihneam liniştiţi pe ele, ne egalză - şi cât pe-aci, să ne şi bată! - albanezii. Jocul rezultatelor ne este favorabil: Belarus a bătut pe Franţa în Franţa; dacă va pierde la Minsk, contra noastră, ne-ar deveni simpatică. Răzvane, acum când Franţa e mucilaginoasă, tu vii cu o echipă mămăligoasă!?