Dorel Iftodi îşi aminteşte că prima dată când a navigat a fost la vâsta de cinci ani, cu pluta pe râurile Moldova şi Siret. „Tot ce era legat de marinărie mă fascina. Astfel că am decis să urmez o şcoală de profil", spune el.

În 1978 s-a înscris la facultate la Constanţa, iar în primul an de studii a avut ocazia să facă practică marinărească. „Învăţam marinăria, bărcile militare, pe cele sportive, înotam şi făceam noduri, la Palazu. Nu prea înţelegeam eu care-i treaba cu nodurile, îmi mai împleteam şi degetele în ele, dar până la urmă îmi ieşeau", îşi aminteşte bărbatul. Botezul pe bricul Mircea În anul doi de facultate a făcut practică marinărească pe bricul Mircea, timp de trei luni. „La început făceam sectoare. Cu turbina şi o mască pe faţă am renovat corpul bricului. Apoi au început şi voiajele. Prima dată am plecat cu bricul spre Sulina şi dădeam examenele cu profesorul Pavel Suciu, căpitan pe atunci. Era o plăcere", rememorează Dorel Iftodi.

În afaţa ţării a plecat abia în anul trei de facultate, până la Rotterdam şi înapoi, cu nava şcoală Neptun. Un am mai târziu termina facultatea şi începea munca pe cont propriu. Cu soţia în voiaj Cel mai frumos voiaj în care a fost Dorel Iftodi este acela în care a venit pentru prima dată soţia lui la navă. „Eram secund pe nava Râmnicu Vâlcea şi ne aflam în Brest, Franţa. Atunci a venit soţia şi a stat o săptămână. A fost voiajul cel mai drag din viaţa mea pe mare", mărturiseşte bărbatul. Din 1991, a devenit comandant, iar de atunci a trecut prin fel de fel de peripeţii şi primejdii. A văzut balene cu cocoaşă, caşaloţi, însă tot oamenii, crede el, sunt cele mai ciudate vietăţi de pe mare. O neîmplinire pe care a avut-o pe mare este că nu a avut ocazia să treacă Magelanul. Nici la Poli nu a ajuns, dar va merge în excursie, când va avea ocazia. În schimb, a avut ocazia să viziteze oraşe unde s-ar muta oricând. „Mi