„Umilită în ţară, angajată la ONU", povestea unei tinere românce care are o carieră de succes la New York după ce sistemul românesc de învăţământ i-a dat o palmă exact la începutul carierei a stârnit zeci de comentarii pe www.adevarul.ro.
„Având astfel de exemple pozitive şi cu un real succes obţinut doar prin muncă şi determinare, dai într-adevar incredere şi celorlalţi să lupte pentru a-şi atinge visurile. Eşti dovada faptului că nimic nu e imposibil dacă îţi doreşti ceva cu adevărat! Mult success în continuare" - aceasta este una dintre reacţiile cititorilor noştri la articolul de săptămâna trecută despre Codruţa Guran, o tânără care a emigrat în 2006, după ce un profesor de la Universitatea din Bucureşti i-a refuzat o recomandare. Acum ea este asistent de cercetare la sediul ONU, din New York.
Un alt cititor, şi el emigrant, a comentat pe site: „Preferabil ar fi ca toţi tinerii să înţeleagă că avem toţi doar odată rând la viaţă. Indiferent ce faci, unde pleci, unde te stabileşti, ce înveţi, fă doar ceea ce crezi tu că e mai bine pentru tine să faci. Şi eu am făcut ceea ce am crezut că e mai bine pentru mine şi nu regret, chiar dacă din punctul unora de vedere sunt un „looser". Când am simţit încotro se îndreaptă România, am şterpelit-o de pe acolo (acum vreo 25 de ani). Nu m-am înşelat. Regret doar că cei ce au ales să ramână acolo suferă mai mult decât credeam eu că aş fi suferit".
Un alt cititor, a povestit şi el cum i-au influenţat cariera gesturile şi aprecierile nepotrivite ale unui profesor.„Să ştii că eu am fost marginalizat în clasa a XI-a de profesorul de limba română, care mi-a spus că, voi ajunge la periferia societăţii. A avut dreptate, astăzi sunt preot. Îi mulţumesc în fiecare zi pentru ambiţia care a cultivat-o în sufletul meu", a comentat Nicolae.
