Cea mai mare parte a cetăţenilor României nu e angajată politic. Cei mai mulţi dintre ei nu deţin firme proprii, ci lucrează la stat sau la privat. Şi toţi cei care deocamdată vor să mai trăiască aici, nerenunţând la ideea de a rămâne acasă, sunt interesaţi direct şi stringent de ceea ce îi aşteaptă în perioada următoare. Cum mă număr şi eu printre ei, am urmărit semnele viitorului apropiat, aşa încât sunt în măsură să precizez mai multe dintre trăsăturile probabile ale anilor următori din viaţa noastră:

1. Indiferent ce remanieri şi căderi de guverne vor mai veni, concepţia preşedinţiei include ideea că România mai are nevoie de un an de austeritate pentru a depăşi criza. Traian Băsescu a fost cât se poate de clar în această privinţă, astfel încât, şi dacă peste noapte s-ar produce o relansare din nimic a economiei, vârful statului nostru nu ar schimba nimic din tăierile de salarii şi din proiectele de mărire a impozitelor, fiindcă, în viziunea lui, nu există alternativă la tradiţionala jecmăneală statală practicată de secole la români. Lucrurile sunt grave, pentru că, de fapt, Băsescu exprimă astfel convingerea celor dindărătul lui: că plata pentru criză şi furtişaguri revine populaţiei, nu îmbogăţiţilor. El se face şi purtătorul de mesaj al celor atât de slab pregătiţi pentru guvernare şi strategii statale încât nu pot imagina nici o altă cale de ieşire din depresiune. Nimic bun, aşadar, din această direcţie. Or, nerelansând economia, noul an de austeritate se va prelungi şi în cel care urmează, cel puţin la acelaşi nivel de penurie, dacă nu la unul adâncit.

2. Guvernul Boc 5 - ultimul prim-ministru al României cu cinci prestaţii a fost Constantin Dăscălescu, slujbaşul credincios al Ceauşeştilor - lucrează deja la un nou proiect, evident, fiscal: dublarea impozitului pe creativitate, aducerea lui la 35%. Minciuna menţinerii impozitului unic este sab