De cateva zile am in cap o idee si m-am gandit sa o pun in pagina in dimineata asta. O sa pornesc de la o imagine. Asta vara stateam pe un balansoar si ma uitam la cer. Erau artificii. Cineva sarbatorea ceva probabil. Imi plac artificiile. Mereu mi-au placut. Imi par atat de superficiale, efemere, spumoase, ireale, dar totusi atat de vesele, optimiste, imi par ca niste sampanii care explodeaza acolo sus, intru mica, putina si frivola desfatare, fericire a celor de jos...
Tineam in mana o floare rosie, uscata, pe care o purtam mereu cu mine...
In timp ce priveam floarea, ma gandeam de ce unii oameni ajung sa trezeasca inimile celorlalti sau sa aiba influenta asupra lor, iar altii NU.
Uneori sau de cele mai multe ori nu exista nici o explicatie logica. Zero. Nici macar o pseudo-explicatie. Se intampla pur si simplu.
Se intampla ca barbati buni, decenti, iubitori, generosi (vreti sa incetati sa traduceti „generozitate” prin cash, cash, iar cash? „generos” are si o alta traducere! multumesc!) inimosi sa nu trezeasca in femei nimic. Dar nimic. Din dorinta de a fi in siguranta si poate si din cauza unor rani mai vechi, femeile –i accepta, cultiva sentimentele lor, ajung langa ei acolo unde (de regula) ei isi doresc -dar nu din iubire, ci pentru ca rationeaza.
Atat de simplu e. Femeile disimuleaza grozav. Cele mai destepte dintre ele sunt in stare SA SE PACALEASCA SI PE ELE INSELE, lucru nemaipomenit, pentru ca, nu-i asa, iti trebuie antrenament nu gluma sa ajungi sa te convingi chiar si pe tine ca „simti”. Sa-i convingi pe cei din jur devine mai apoi o simpla joaca. Un joc pentru copiii intre 3-5 ani .
Barbatii se lasa prinsi in capcane sau sunt atrasi in lumi pe care cred ca au pus mana prin „Loterii Minunate dot Com dot Nu credeai ca se vor usura toate vrabiile taman in capul tau”(acesta este un pamflet! ) insa…repet, e meritul femeilor
