Preparatele din troscot au proprietăţi hipotensive, hemostatice (opresc sângerarea), depurative, diuretice, astringente şi antidiareice.
„În urma unor studii asupra compoziţiei sale chimice, s-a descoperit că, datorită substanţelor pe care le conţine, planta este indicată în tratamentul a peste 40 de boli, printre care enterita (inflamarea mucoasei intestinale), insuficienţa cardiacă, diareea şi afecţiunile pulmonare", precizează Eugen Giurgiu, doctor în biochimie, cu competenţe în fitoterapie şi nutriţie.
Mai mult, preparatele din troscot reglează funcţiile aparatului renal, fiind eficiente în tratamentul hipertensiunii arteriale (având efect hipotensiv), reduc inflamaţiile cauzate de gută, de reumatism şi de artrită (datorită efectului depurativ şi diuretic). Hemoroizii pot fi trataţi, de asemenea, cu un decoct preparat dintr-un amestec de troscot şi de cicoare (în părţi egale).
Se recomandă câte o cană de decoct de două-trei ori pe zi, înaintea fiecărei mese principale. Şi femeile care suferă de tulburări menstruale pot beneficia de pe urma unui tratament cu infuzie concentrată de troscot (câte două linguriţe la o cană de apă fierbinte). Ca tonic general, se recomandă o cură de câte o săptămână pe lună, timp în care se beau câte două-trei căni de infuzie pe zi.
Troscotul este contraindicat persoanelor care iau medicamente anticoagulante, pentru că nu are proprietăţi hemostatice.
Mod de administrare
Infuzie: Într-o cană cu apă clocotită se adaugă o lingură de plantă uscată. Se lasă la infuzat zece minute, după care se strecoară şi se bea.
Sirop: Se fierb trei linguri de plantă uscată într-un litru de apă. După zece minute, decoctul se strecoară. În ceaiul astfel obţinut se amestecă 800 g de zahăr şi se fierbe la foc mic, până când siropul se îngroaşă. Atunci se adaugă sucul unei lămâi.
Se toarnă călduţ în sticle
