E clar ca lumina zilei: în învăţământ lucrurile se mişcă. Atât de repede şi de coerent, încât e firesc ca cel care conduce Educaţia să fie creditat în continuare cu eticheta de "tânăr reformator" sigur pe el şi singur între ei.
Primul obiectiv: finalizarea noii legi a Educaţiei până la 1 septembrie. În acest caz, totul a mers brici: proiectul e blocat în continuare la Senat, câştigând până şi opoziţia parlamentarilor PDL. Ce i se poate reproşa ministrului? Nimic. De vină sunt "grupurile de interese", perfida coaliţie dintre pesedişti şi liberali şi gândirea înceată tipic parlamentară. Nu e nicio problemă! Pe hârtie se modifică doar anul 2011 cu 2010, iar termenul de 1 septembrie rămâne valabil. Se cheamă abordare realistă în lupta cu găştile transpartinice. Sună bine!
Al doilea obiectiv: reeficientizarea şcolilor. Atenţie, nu trebuie folosit termenul "comasare"! Se închid cu precădere untăţile de învăţământ care nu au autorizaţie sanitară, rezolvându-se astfel şi statistica referitoare la condiţiile în care învaţă elevii. Cei atinşi nici nu sunt mulţi: vreo câteva mii de bibliotecare, femei de serviciu şi secretare. Cadrele didactice care nu sunt dispuse să facă naveta până la noile şcoli luate în primire intră la victime colaterale. Când tragi linie, îţi ies cam 15000 de oameni pe făraş. Se raportează o treabă bine făcută şi se bifează capitolul "performare".
Al treilea obiectiv (introdus din mers): bacalaureatul. Aici, principalul rău care trebuie înlăturat este frauda. Ce altă măsură mai bună decât să te iei la trântă cu nişte copii? Cei care sunt prinşi copiind vor sta doi ani pe tuşă, ca să se înveţe minte. Ce se întâmplă cu profesorii, supraveghetorii şi inspectorii sub a căror oblăduire curge frauda? Cei care sunt sursa minciunii şi a corupţiei? Nimic. Ei sunt lăsaţi "pe cont propriu". Cu alte cuvinte, să-şi vadă liniştiţi de treabă în cont
