…si asta in ciuda radacinilor mele oltenesco-motzesti. Mi-s dragi moldovenii in general, dar moldovenii de peste Prut in particular. Cu totii am fost serviti de catre istorie cu o carte proasta, dar cea a moldovenilor de peste Prut a fost, de la distanta, cea mai proasta. Au jucat cu ea – ce erau sa faca? Au jucat-o cum s-au priceput ei mai bine. E lesne acum sa le radem in nas si sa le explicam unde, cum si de ce au gresit. Sa ne uitam, insa, mai intai, cum ne-am jucat noi cartea pe care am primit-o. E lesne acum sa ne uitam la ei cu un amestec de compatimire si dispret. Sa ne uitam mai intai, insa, cum se uita restul Europei la noi. E lesne acum sa-i ignoram – referendumul de ieri, un referendum esential pentru viitorul Republicii Moldova si chiar al Romaniei – a fost expediat in cateva stiri scurte, nimeni nu a catadcsit (din cate am vazut pana acum, daca mi-a scapat, imi cer anticipat scuze) vreun comentariu mai consistent. Dar atunci sa nu ne mai ofticam daca stirile despre Romania apar in ziarele Europei la rubrica Fapt Divers.
Inteleg. E criza, patriotismul trece prin stomac, sfarsind, inevitabil, cum sfarsesc toate cele care trec mai intai prin stomac, inclusiv dragostea. Amintiti-va asta, amintiti-va sfarsitul procesului, cand va mai repeziti sa declarati ritos, pe tonul celui care stie ce-i viata si nu se mai imbata cu ingeri, ca “toate trec prin stomac“. Nu chiar toate. Daca ar fi asa, lumea asta ar fi cu adevarat pestilentiala. Mai e putin pana acolo. Aveti putintica rabdare.
Care a fost miza acestui referendum? Simplu spus, viitorul Moldovei si, implicit, al Romaniei. Un referendum menit a solutiona criza politica in care balteste Moldova si a permite fortelor politice pro-europene de la Chisinau inceputul unui proces – fara indoiala lung, intortocheat si plin de capcane, dar un proces, totusi – de racordare la Europa. Adicatelea, la Roman
