Scriitorul israelian spune că nu-şi explică de ce nu i-a fost decernat Premiul Nobel pentru Literatură, într-un interviu acordat pentru „Adevărul literar şi artistic“. Un „candidat perpetuu“ al prestigiosului premiu, cum îl numesc criticii literari, Amos Oz a fost favoritul anului 2009 pentru Nobel, dar a pierdut în faţa scriitoarei Herta Müller.

Zvonurile bursei literare internaţionale îl trec pe Amos Oz pe „lista scurtă" a favoriţilor Nobel şi în acest an, chiar dacă Academia Suedeză nu a făcut încă publică data decernării acestui premiu. Însă cel mai important scriitor israelian contemporan şi autorul unor romane precum „Soţul meu, Michael", „Să cunoşti o femeie", „Despre dragoste şi întuneric" sau „Să nu pronunţi: noapte", crede, la cei 71 de ani ai săi, că a primit deja suficiente distincţii.

„Mi-am luat partea de premii şi vă asigur că n-o să mor nefericit dacă nu primesc Nobelul", a spus autoironic Amos Oz într-un interviu acordat „Adevărului literar şi artistic".

„Nimic nu se obţine fără transpiraţie"

Întrebat dacă a găsit o explicaţie în ceea ce priveşte necâştigarea Nobelului - deşi s-a aflat printre favoriţi ani la rând - scriitorul n-a evitat un răspuns, ci a recunoscut că nici măcar el nu cunoaşte răspunsul. Amos Oz, care a primit de-a lungul carierei sale literare zeci de premii şi, în 1997, a fost distins de preşedintele Jacques Chirac cu Legiunea de Onoare, a trăit timp de 30 de ani într-un kibutz (încă de la vârsta de 15 ani), perioadă în care a descoperit şi a început să iubească munca fizică.

A aplicat o parte din această experienţă scrisului său, fiind convins că „nimic nu se obţine fără transpiraţie": „Când scriu un roman, el nu este doar rezultatul inspiraţiei, ci al unei munci foarte grele. Nu fizice, dar foarte grele. Scriu multe, multe drafturi şi întotdeauna rescriu fiecare capitol, fiecare para