EXCLUSIV EVZ: Celebrul actor şi regizor a explicat pentru "Evenimentul zilei" de ce a renunţat la dans pentru scenă şi cum reuşesc muzicienii să fie mai autentici în faţa camerelor decât actorii. Sursa: Reuters
"Passione", filmul regizat de John Turturro şi subintitulat "O aventură muzicală" (căci se vrea o frescă şi o istorie a muzicii napolitane), a avut parte la Veneţia - unde a fost prezentat în afara competiţiei - de o receptare entuziastă: nu doar ovaţii înainte şi după, ci şi ropote de aplauze după fiecare secvenţă.
Cineastul şi Misia, cântăreaţa de fado din numeroasa distribuţie compusă exclusiv din muzicieni, plângeau de bucurie la finalul proiecţiei de la miezul nopţii. A doua zi, la ora 9.00, Turturro şi-a făcut apariţia extrem de punctual pe terasa unde trebuia să facă interviurile. Ochelari, cămaşă bleu, două verighete şi multe scobitori. De altfel, s-a şi scuzat că abuzează de ele.
EVZ: A fost acest film o încercare de reconectare cu moştenirea dv. italiană?
John Turturro: Tatăl meu era imigrant italian, mama s-a născut în SUA, ea era deja "a doua generaţie". Am fost constant legat de Italia prin cinema şi muzică. Tata însă nu prea vorbea italiana acasă, aşa că a trebuit să studiez limba. De fapt, asta şi fac acum (râde). Citesc mult mai bine decât vorbesc. Mi-ar trebui un an ca să învăţ italiana ca lumea.
Dar vă simţiţi acasă în Italia?
Nu am fost aici când eram copil pentru că noi nu călătoream nicăieri. Am început să călătoresc abia atunci când am început să muncesc. În Italia am venit prima oară în 1986, când am filmat "The Sicilian". Simt o afinitate pentru această ţară. Sunt "de-al casei", chiar dacă nu am crescut aici. Ceea ce în America ar trece drept extrem aici e considerat comportament normal. Italienii sunt mult mai deschişi emoţional, nu se tem să se exprime şi au şi o doză mare de
