Sustinatoare apriga a reformelor initiate de Traian Basescu - modernizarea statului, revizuirea Constitutiei, reducerea numarului parlamentarilor - , Elena Udrea constata ca odata cu remanierea, in partid exista o energie uriasa.

Ca si cand principiile dupa care s-au administrat schimbarile din Guvern ar fi avut vreo legatura cu promisiunile din campanie, si nu cu dorinta teritoriului de-a avea un ochi mai aproape de distribuirea banilor.

Teritoriu despre care nu a crezut ca trebuie sa influenteze primenirea echipei lui Emil Boc, sa-si instaleze trimisii la butoane, de vreme ce a cerut demisia in bloc a cabinetului. Ori-ori, insa doamna ministru le-a impacat.

Ce inseamna, in definitiv, faptul ca remanierea s-a facut dupa principiul intaririi puterii teritoriului? Pentru a raspunde, este suficient sa ne gandim care este principala activitate a unui parlamentar: lobby-ul.

Pentru ca la capatul mandatului sa poata invita electoratul sa-i evalueze prestatia, alesul trebuie sa adune pe-o coala de hartie numai buna de transformat in afis banii adusi in colegiu. Biserici, scoli, drumuri, spitale.

Si chiar daca presiunea exercitata pentru alegerea principiului dupa care se face remanierea n-are legatura decat cu o vointa personala de putere, mic cu mic face mare. Ca aceasta este sansa PD-L de-a castiga cat mai multe voturi la viitoarele alegeri: multumirea oamenilor de la orase si sate intr-un context comunitar, fara legatura cu politica mare.

Au stat romanii la coada cu miile ca sa-si declare veniturile, nu mai au bani de tratament si trebuie sa se multumeasca cu leacuri ieftine, care imbolnavesc ficatul, salariile se reduc, puterea de cumparare scade? E naspa, dar uite ce strat frumos de vopsea au pus baietii pe scoala, iata ce amvon stralucitor, priviti aceasta betoniera!

Desigur ca politic