Brăila a fost băgată în seamă zilele trecute, pe nepusă masă, de preşedintele Traian Băsescu, într-o declaraţie despre podul care nu s-a mai construit în zonă şi pe care ar fi trebuit să-l facă chinezii, începând cu anul de graţie 2004, când guvernul de la acea vreme ar fi trebuit să semneze un contract în acest sens.

Mai exact, în logica prezidenţială, nesemnarea acelui contract (care mai prevedea şi construirea unei autostrăzi şi a centurii Bucureşti), de guvernul de la acea vreme (PSD), a dus chiar la răcirea relaţiilor româno-chineze şi a semănat neîncredere în rândul celor mai înalte autorităţi din China. Acum, ce să zic, poate preşedintele o avea dreptate, dar n-am înţeles ce l-a oprit pe preşedintele care a luat puterea în toamna anului 2004 - acelaşi ca şi cel de acum - şi pe guvernul de la acea vreme (jumătate din el acelaşi ca şi acum) să semneze, în toţi aceşti ani, mult discutatul contract cu China. De parcă acum a ajuns Traian Băsescu preşedinte şi de parcă, în cei aproape 6 ani scurşi din 2004 nu PDL ar fi avut, în cea mai mare parte a acestei perioade, titularul de la Ministerul Transporturilor, cel care ar fi putut să pună în practică cele trei lucrări! Inclusiv pe Radu Berceanu, care până mai ieri ocupa această funcţie.

Ce este cel mai greu de înţeles în cazul guvernanţilor noştri, în general, şi pentru actualul cabinet, în particular, este eşecul înregistrat la capitolul infrastructură. N-au înţeles sau se fac că nu înţeleg, că o infrastructură bună de transport atrage după sine, automat, şi investiţii majore. De-aia a şi ales Mercedes să construiască o fabrică în Ungaria, de exemplu, şi de-aia a decis şi Nokia să vină în România, cu menţiunea că, în timp ce la vecinii noştri reţeaua de autostrăzi chiar există şi este bine dezvoltată, în cazul fabricii de la Jucu totul s-a redus doar la o promisiune numită, generic, "autostrad