Epidemia transmisă de virusul West Nile a ucis atunci 50 de oameni şi a trimis în spitale vreo 900. Fără computere şi aparatură performantă, specialiştii români au încercat mai multe diagnostice până să afle cauza îmbolnăvirii.
Virusul West Nile, care a revenit recent în România, a avut un vârf de atac în vara anului 1996, când sute de oameni se îmbolnăveau brusc de meningită fără să se ştie cauza infectării. Într-un laborator sărac, fără aparatură şi computere, cercetătorilor români de la Institutul Cantacuzino le-a trebuit câteva luni până să afle diagnosticul corect.
Mai citiţi şi:
Medicii sibieni: în sudul ţării virusul West Nile nu a fost supravegheat suficient
"Băteam la maşinile de scris, nici vorbă de calculatoare", îşi aminteşte entomologul Alexandru Vladimirescu. Informaţii noi despre ultimele cercetări nu se obţineau ca acum, de pe internet, ci din lucrările specialiştilor străini, trimise prin poştă, cu întârzierea de rigoare. Aşa au aflat românii de epidemia produsă la Bratislava de virusul Tahina, un soi de "frate" cu West Nile.
„Semăna cu ce fusese în Bratislava"
Pe la mijlocul lui iulie 1996, în laboratoarele din Institutul Cantacuzino se căuta cauza infecţiilor. "Epidemia West Nile seamănă şi cu gripa, şi cu infecţiile cu enterovirusuri, şi cu Tahina, aşa că nu ne-am gândit din prima la West Nile. Iniţial am crezut că e cauzată de enterovirusuri, care se transmit prin hrană şi apă. Însă analizele nu ne-au confirmat", ne poveşteşte biologul Gabriela Nicolescu de la Laboratorul de entomologie.
După ce au recitit lucrările despre cum atacase virusul Tahina în fosta Cehoslovacie, cercetătorii de la Cantacuzino şi-au dat seama că meningita românească are caracteristici asemănătoare cu epidemia de acolo.
"Pe 2 septembrie le-am arătat şefilor lucrări din Cehoslovacia cu ce păţiseră ei cu T