Sindromul de vesti rele pluteste in aer, indiferent de guvern, de parlament, de remaniere si chiar de presedintie. De altfel, insusi presedintele ne-a prevestit ca nu ne vom redresa mai devreme decat peste un an. Mai tarziu, da.

Aici e vestea rea: nimeni nu poate spune cat de tarziu. Poate peste doi ani, peste cinci, peste zece. Poate cand nici nu vom mai fi, sau niciodata.

Nu se stie ce-o sa fie

Faptul ca nu se stie ce-o sa fie devine obsedant, chinuiutor, infricosetor. Televiziunea ne ajuta din plin la accentuarea sindromului. In acest scop, se organizeaza mese rotunde, dialoguri, interviuri. Aflam ca guvernul n-are program anticriza, ca nimeni n-are program, ca nici Opozitia n-are solutii, dar le pregateste.

Ar fi o consolare, daca am sti ce pregateste Opozitia, dar nu stim. Opozitia tine totul la secret pana se schimba guvernul, pana se suspenda presedintele, pana se desfiinteaza chiar si Curtea Constitutionala.

Ii ascultam nauci pe politicienii, care ne asigura ca toata tevatura n-are alt scop decat acela ca noi sa traim cu adevarat bine.

Tocmai de aceea, nu mai avem incredere in politicieni. Mai curand in prevestitori, care ne asigura ca vom trai rau, dar par sinceri, chiar daca ne induc sindromul de numaratoare inversa, amenintand ca se apropie un pericol iminent, greu de precizat.

Un cuvant care nu exista

Prevestitorii au patruns pe Internet si, de acolo, in casele noastre. Ei ne avertizeaza orice, chiar si Apocalipsa. Deceptionati de politicieni, incepem sa-i credem, chiar daca auzim ca se declanseaza o noua boala incurabila transmisa direct de la gandaci, ca se apropie un meteorit, ca vine cutremurul, ca poluarea ne va distruge, incalzirea globala ne va praji, iar topirea ghetarilor va repeta marele Potop, unde Arca va fi comandata de insusi presedintele Basescu, i