Încă de la vârsta de şase luni poate fi depistată şi tratată hipoacuzia la copii. Numărul celor cu vârste între 1 şi 18 ani cu deficienţe de auz este în creştere, atrag atenţia specialiştii. Principalul motiv este expunerea constantă la sunete puternice.
Problemele de auz la copii pot apărea dintr-o varietate de motive: de la expunerea bruscă la zgomote puternice, expunerea constantă la sunete de intensitate medie (gen ascultatul muzicii la căşti la volum mare) până la administrarea anumitor antibiotice (eritromicină) sau formarea dopurilor de ceară. Şi otitele frecvente pot crea tulburări de auz la micuţi, atrag atenţia specialiştii. În plus, unul din 800 de copii europeni are o problemă de auz congenitală, arată statisticile internaţionale.
Depistarea timpurie a acestor probleme este esenţială, pentru a se interveni precoce în scopul găsirii unui tratament adaptat tipului de hipoacuzie şi particularităţilor copilului. „Este importantă intervenţia cât mai rapidă cu putinţă pentru tratarea hipoacuziei la copii. Asta deoarece chiar şi câteva luni de amânare echivalează cu o întârziere semnificativă în dezvoltarea normală a creierului micuţilor", explică audiologul Diana Badea de la Starkey Laboratories.
Hipoacuzia se poate depista de la naştere
Încă de la primele luni de viaţă ne putem da seama dacă un copil are probleme de auz. „Deficienţele de auz le pot sesiza părinţii chiar de la naştere. Atunci când copilul nu clipeşte sau nu întoarce capul la zgomote accidentale sau produse intenţionat, el poate prezenta o problemă de auz", menţionează medicul specialist ORL Cezara Danciu de la Spitalul „Colţea" din Bucureşti.
Şi în cazul unor pierderi ale acuităţii auditive survenite în timp, părinţii îşi pot da seama că nu este ceva în regulă cu copilul. Dacă acesta simte nevoia să dea volumul televizorului foarte tare, dacă nu reac
