De mic a cochetat cu plăcerea de a meşteri tot felul de lucruri şi nu s-a lăsat până când nu a câştigat o medalie de aur pentru una dintre invenţiile lui

Zoltan Suciu este un pensionar atipic. Carismatic şi plin de idei, acesta nu vrea să se complacă în postura pensionarilor depăşiţi de vremurile actuale şi încearcă mereu să fie activ într-o societate care are tendinţa de a cataloga persoanele în vârsta ca fiind inutile. Suciu a venit în Bistriţa încă de pe vremea adolescenţei, a urmat un liceu aici şi apoi a lucrat şapte luni la Teracotă. Pe urmă s-a angajat la Fabrica de sticlă, ca inginer-şef. „După două luni, am făcut, pentru prima dată, Cristalul de Bistriţa. Acest produs mergea foarte mult la export. Pe vremea aceea, sticlăria era pe locul doi în lume. Prin 1977 exportam cristal de câte 6000.000 de dolari pe an în ţări ca Germania, Franţa, Anglia sau America. Cristalul de Bistriţa avea, pe lângă strălucire şi sunet, o calitate a decorului, dată de lustruirea chimică", povesteşte Zoltan Suciu. Acesta îşi aminteşte că, înainte de 1990, oamenii din fabrici lucrau cu o pasiune ieşită din comun şi toţi muncitorii erau motivaţi să înveţe lucruri noi şi să descopere tehnologii cât mai avansate. „Existau cărţi şi manuale în care se scria despre cum să construieşti tot felul de lucruri şi oricine putea face asta. Acum, toate s-au desfiinţat şi nu mai e nimic", spune, nostalgic, Suciu.

Premiat cu aur pentru o invenţie

În 1988, Suciu s-a angajat la Institutul de Cercetari şi Proiectări în Industria Electrotehnică, unde a contribuit la proiecte de cercetare despre instalaţiile cu ozon şi tehnici pentru tratarea apei, dar a avut ocazia să şi inventeze o sobă de teracotă unicat la acea vreme, care i-a adus şi recunoaşterea la un concurs de invenţii. „Cel mai teribil produs pe care l-am inventat a fost «Soba prinţului Nicolae», pe care am dus-o l