Se joacă la limita subţire dintre cinism şi prostie. Până acum, miza erau "bonusurile de performanţă". Acum, este supravieţuirea.

Regulile jocului: cât timp clienţii înghit, e profitabil să-ţi baţi joc de ei. Ştii deja povestea cu dobânzile care când trebuie să crească-cresc iar când trebuie să scadă-stau. În timpul ăsta, pentru clienţii noi se găsesc tot timpul resurse pentru credite cu dobândă mai mică.

Calculul din spate nu-i deloc complicat: la costuri de refinanţare mari, clientul este prizonier în contract iar reglajele sunt bine-mascate de ajustări mici, dar dese, ale "comisioanelor de risc". Este motivul pentru care bancherii fac acum 13-14 pentru că trebuie să plafoneze sau să elimine comisioanele de rambursare anticipată. De unde să acopere găurile lăsate de clienţii care nu mai plătesc dacă nu de la clienţii care încă mai plătesc?

Poate că e timpul să calculezi ce dobândă mai dai - real - la creditul de nevoi personale luat acum cinci ani. Foarte probabil, este rentabilă refinanţarea.

Dacă băncile au totuşi ceva putere de negociere, operatorii de telefonie n-au aproape nimic. Cu excepţia tocmai a faptului că le eşti client.

Ce se întâmplă, concret. La încheierea unui contract pe un an sau doi, clientul poate cumpăra un telefon cu reducere. Mai exact, preţul total este inclus eşalonat în abonament. Se dau doi clienţi, unul fidel şi unul care vrea să se mute de la operatorul concurent. Al doilea va primi o ofertă mai bună decât primul, cu 100 până la 200 de lei. Dacă vrea să fie tratat ca şi un client nou, este pus să renunţe cu totul la numărul de telefon. Altfel spus, portarea numerelor este acum posibilă între reţele concurente dar încă nu e posibilă în aceeaşi reţea. Ai „puncte de loialitate" sau cum se mai numesc? Tocmai ai aflat că ţi-au fost taxate cu cei 100-200 de lei în plus.

Aici, calculul probabil că depăşeşte l