Statul modern promis de Traian Basescu la inceputul celui de-al doilea mandat a devenit nu doar o minciuna, ci o caricatura. Minciunile au fost recunoscute. Pentru ca nu au mai avut incotro, au ridicat din umeri si ne-au mai prostit inca o data.
Vremea pacalelilor a trecut. Acum, cand criza ne dispera pe toti, nervii guvernantilor au cedat, inteligenta nu e sa o stapaneasca, iar ceea ce vedem e tristul efect al unor minti pierdute in incompetenta, ura, minciuna si agresivitate.
Cand insusi presedintele a devenit un reper al agresivitatii, fie in limbaj, fie in comportament, cand guvernantii se intrec in a raspunde poporului la ura cu si mai multa ura, cand presa a ajuns sa fie numita "dusman al democratiei" si e trecuta in strategia de securitate ca o amenintare la adresa sigurantei nationale, atunci nu trebuie sa ne mai mire nimic.
Ca presedintele a palmuit un copil, un avocat nervos si impertinent, ca fratele lui Traian Basescu, Mircea, a jignit si a lovit o femeie in trafic - sa presupunem toate acestea sunt niste falsuri, sunt pixeli colorati, marturii mincinoase, calomnii ordinare sau declaratii patimase. Insa imaginea pe care, de exemplu, Mircea Basescu ne-a lasat-o dupa modul in care a vorbit cu presa, dupa cuvintele si urarile "de bine" transmise lui Mugur Ciuvica, este ea una care sa contrazica stirea cu palma aplicata femeii in trafic?
Altfel spus, de ce nici in cazul lui Traian, precum nici in cel al fratelui sau, nu este o discrepanta majora intre comportamentul obisnuit al celor doi si stirile care ii tot urmaresc in ultimii ani? Cand te sui in masina si conduci, dupa ce ai baut cateva pahare cu Gigi Becali, cand ii spui unei reporterite agresive "tiganca imputita" sau cand iti fluturi mana nervos prin fata unei sinistrate in varsta de 70 de ani, acuzand-o ca minte cu neobrazare, atunci nu mai poti sa pozez
