Ne vom împrumuta din ce în ce mai mult, doar ca să achităm dobânzi la dobânzi.
Dacă inamicii politici ai preşedintelui Traian Băsescu ar fi făcut lista Guvernului Boc remaniat, tot n-ar fi găsit o formulă atât de precară precum a ieşit prin voinţa directă a şefului statului. Bun, a vrut să-i mazilească pe Berceanu şi pe Videanu, dar, dacă tot s-a apucat de treabă, nu putea să restructureze tot Cabinetul şi să aducă, măcar pe ici, pe colo, în punctele esenţiale, nişte competenţe în materie? Mai sunt în România oameni valoroşi, specialişti în economie, în finanţe, persoane, unele cunoscute în spaţiul public, altele mai puţin, capabile să arate ce pot dacă li se oferă ocazia.
Nici Ceauşescu nu-şi făcea guvernul numai din miniştri „Suzana Gâdea"! Mai avea şi unii cu stofă, în stare să deruleze din punct de vedere tehnic „realizărili" Tovarăşului. Acum, ioc. E de neînţeles voluptatea preşedintelui de a se înconjura de nulităţi. Poate este reconfortant să te asculte toată lumea în poziţie de drepţi, cu un zâmbet tâmp pe faţă. Dar românul spune că este mai bine să fii împreună cu un deştept la pierdere decât cu un prost la câştig.
Criza economică în România este mai adâncă şi mai de durată decât în alte ţări nu numai pentru că „ticăloşii" , între care s-au situat cu voioşie şi parlamentarii PDL, au cumpărat voturi cu bani de la buget, ci pentru că incompetenţa, impostura şi obedienţa sunt criteriile de promovare în funcţii de conducere. În România, orice prost fudul are în raniţă bastonul de mareşal dacă slujeşte pe cine trebuie.
Împrumutul de la FMI ar fi trebuit să ne ţină la suprafaţă până porneam economia şi restructuram deştept administraţia. Răgazul trebuia folosit pentru ca resursele de competenţă ale ţării să pună în aplicare un model de dezvoltare sustenabilă. Apoi ne-am fi văzut de drum. Dar nu s-a putut. Am mâncat 20 de miliard
