- Diverse - nr. 623 / 7 Septembrie, 2010 "Dar fericit este poporul acela care are pe Domnul ca Dumnezeu al sau" _ Ps.143, 15 Cine suntem, ca popor Desi s-ar si afla in mijloc de vifor, la vreme de mari incercari, crestinul adevarat nu ramane doar de neclintit, dar chiar si inima lui ii canta. Pentru ca acolo, cu el, este Hristos. Patruns in strafunduri de adierea harului Sau, desi nu vitregiile vremurilor il fac sa stea in genunchi si cu fruntea plecata, omul devine erou. Insa acolo unde Hristos nu este primit, lasandu-se loc zarvei si multei dureri, omul se pierde neputincios in cele mai groaznice cote ale disperarii. Va incepe apoi "sa bata campii", sau "sa-si i-a lumea in cap", umilit pana la batjocorire de oameni care "joaca dupa cum le canta" demonii. Este pedeapsa ingaduita de Dumnezeu, rasfranta chiar si asupra unui popor intreg, atunci cand pacatele sale ajung sa fie strigatoare la cer. In atare situatie nelegiuitii misuna pretutindeni, iar dreptatea si adevarul sunt calcate in picioare, chiar daca, in numele binecredinciosilor romani, pentru apararea Cuvantului lui Dumnezeu, au suferit prigoniri in temnitele comuniste, 1888, de preoti ortodocsi; in 1989 s-a varsat sangele a 1.104 oameni, intr-un climat duhovnicesc marcat de scandarea lozincilor "Exista Dumnezeu!" si "Dumnezeu e cu noi!", iar in 1990, in Piata Universitatii, cel putin sase oameni au fost ucisi pentru ca si-au dorit ca tara sa nu mai fie condusa de ateii regimului comunist… Haosul de stat si din inimile noastre, de dupa '89, i-a facut pe mai mult de trei milioane de romani, cu riscul de a se desparti de duhovnicii lor ortodocsi si de a merge in locuri unde ar fi posibil ca legatura cu Sf.Biserica sa le fie ingradita din motive obiective, sa plece din felurite pricini in tari eretice si cu standard financiar incomparabil… Daca fratii acestia au avut, sau nu, constiinta ca savarsesc pacate