Un sondaj dat publicităţii duminică îl fixează pe preşedintele Băsescu la 15% în încrederea acordată de români. Pricăjit, cam cât şi partidul său. Încrederea pe care, într-un elan imprudent, electoratul o investea până acum nici un an în actualul preşedinte s-a spulberat. A fost de ajuns o criză economică execrabil de gestionată pentru ca oamenii să-şi dea seama că Băsescu i-a aburit ani în şir cu minciuni electorale, iar construcţiile sale politice au fost şandramale colcăind de interese de gaşcă, de incompetenţă, de corupţie. Ce încredere poţi să mai ai într-un preşedinte care, ieşind la miezul nopţii de la Cireşica, îndeamnă lumea să-i urmeze exemplul şi să treacă prin criză aşa, ca el, “cu fruntea sus”?! Cinism? Ipocrizie? Indiferenţă din partea celui ce-a impus un diabolic sistem de prăduire a veniturilor unei populaţii şi aşa exasperate, printr-o politică fiscală şi de dijmuire a cheltuielilor sociale nemaiîntâlnită în ţările civilizate, pe care o vrea chiar accentuată anul viitor?
Aproape jumătate din guvern a fost schimbată. Nu-s mare pagubă cei plecaţi, după ce n-au fost în stare să gândească un minim program anticriză şi de creştere economică. Nu-s un câştig nici cei din noua garnitură, alcătuită preponderent din iluştri necunoscuţi, fără autoritate profesională. Rostul ei este să temporizeze mişcările sociale până către iarnă, când oamenii nu mai prea ies în stradă. Şi să taie încă nişte felii din pâinea tot mai mică şi mai scumpă a românilor.
Ieri, Băsescu i-a cerut lui Jeffrey Franks un nou Acord de împrumut FMI. Explicabil: nu-s bani pentru ratele care, în 2011, trebuie deja achitate. Să aşteptăm falimentul “cu fruntea sus”...
