L-am cautat prin Bucovina zile intregi. L-am gasit, într-un final, in satul Frasin. Primele fraze ale partizanului Gavril Vatamaniuc au fost: “Dacă vrei sa stii totul, ne trebuie vreo 20 de casete si cateva saptamani bune”. “Nu te grabi. Poti sa iti iei concediu pentru asta?”, m-a întrebat el, apoi, razand. Are un dar de narator nemaipomenit si o memorie care ar suprinde pe toata lumea. Pe mine, omul asta m-a fascinat de-a dreptul.
Mi-au ramas in minte urmatoarele cuvinte:”Mi-am taiat o bucata din degetul mic al mainii stangi si astfel ne-am cununat in fata lui Dumnezeu.” Vorbea despre marea lui iubire, Natalița, pe care, insa, a pierdut-o, după ce, un prieten, indragostit de ea, i-a spus ca Gavriluta a înnebunit si a paralizat, in inchisoare.
“Am vreo 80 si ceva de ani. In tinerete am facut scoala de subofiteri infanterie. Dupa care am facut si un curs de politie. Am tinut cu americanii si am fost impotriva comunistilor, iar asta m-au costat ani din viata”, incepe sa-mi povestesteasca Gavril Vatamaniuc.
Lucra in Constanta la Legiunea de Jandarmerie cand a fost dat afara din armata.
“Le spuneam adevarul, asta faceam. De exemplu, cand americanii au trimis cu vapoarele sute de tone de porumb pentru tara noastra, unde era foamete, am vazut cum comunistii aruncau cu apa peste acesta, pentru ca apoi sa spuna: “Iata cu ce gand criminal ne trimit porumb americanii”.
Urmarit de securisti
A plecat la Craiova, unde avea un frate, Constantin. S-a angajat pe un santier. Acolo le vorbea muncitorilor despre Bucovina si Basarabia. Si a fost luat la ochi din nou. Cand afla ca se fac arestari in masa, nu dormea la fratele lui, ci in podul unei case, impreuna cu fiul unui doctor. “In acest timp, stiam ca sunt cautat si eu de Militie. Mama ii trimitea fratelui meu scrisori in care scria: “Mai Costele, nu stii nimic de Gavriluta? Ca-l cauta Militia, i-
