Ne-am obisnuit atat de mult sa fim vanati, manipulati, schingiuiti psihic, denaturati moral, incat incepem sa devenim dependenti de vanator. De acel Sef care ne vaneaza, manipuleaza, schingiuieste psihic. Lucrurile par sa fie atat de simple, incat devenim noi insine vanatori! Si nu, nu din postura de Sef, ci din cea de vanat.

Regulile vanatorii le face, mereu, Seful. Existenta unor reguli nu garanteaza corectitudinea unei stari de fapt, ci dimpotriva, legiferarea unui masacru al fiintei umane.

Primim de luni bune vesti tot mai ingrijoratoare. Iata, nu mai putem intra in paduri, nu mai putem culege ciuperci, mure, afine, plante medicinale. Exista o lege care nu numai ca interzice, dar si pedepseste.

In afara de amenda exagerat de mare, legiuitorul, adica statul, se pregateste sa faca fata asaltului saracilor care ar putea pofti la roadele sale. Cata disperare se va naste in amaratul infractor din adancurile padurilor? Cata putere sa aiba un jandarm sa amendeze saracul prins asupra nelegiuirii? Seful actioneaza cu premeditare! Pentru ca in bataia pustii nu se afla nici el, nici saracul, ci jandarmul trimis sa sugrume foamea, disperarea si saracia.

Seful taie salarii, stimulentele acordate la salarii mici, cere aplicarea legii si pandeste la respectarea ei. Statul se arata corect, dar instiga la ura, mocneste un foc al carui fum incetoseaza vazul celor mici.

Un functionar public are un salariu mai mic decat al unei barmanite din buricul targului sau al unei asistente din cel mai ascuns spital. Un stimulent acordat la salariul unui functionar nu atinge valoarea lefei unui sofer din zonele de sus ale societatii bugetare. Un functionar trimis sa recupereze sume de miliarde, pe al carui fluturas de salariu scrie o cifra care abia ajunge la 1.500 de lei, este din start un animal haituit, vanat. Bineinteles, cu condi