Acum 10 ani, Bibiana si Diana Stanciulov - mama si fiica - cumparau fabrica de magiun de stat de la Topolveni, care era in paragina si au continuat productia dupa o reteta veche de la 1914. Care a fost insa drumul magiunului de la vanzarea la export in proportie de 100%, ca materie prima, si pana la produsul de astazi, ambalat la Topoloveni?
Bibiana Stanciulov (foto) a achizitionat fabrica in paragina in anul 2001, in schimbul sumei de 2,7 miliarde de lei vechi (270.000 de lei) si a inceput productia de magiun, dupa reteta traditionala, cu ajutorul directorului tehnic Cecilia Gageanu. La acea vreme, intreaga cantitate de magiun, aproximativ 150 de tone pe an, era destinata exportului in Austria si Germania, la pret de materie prima.
„Ei adaugau doar zaharul, il puneau in borcanele cu eticheta lor si il vindeau la preturi foarte mari. Purta numele de marmelada si nici nu scria ca e fabricat in Romania”, isi aminteste Bibiana Stanciulov, proprietara Sonimpex Serv Com, societatea care produce magiunul de Topoloveni.
Destinul magiunului de la Topoloveni s-a schimbat brusc in anul 2008, atunci cand Bibiana Stanciulov a considerat ca romanii stiu destul de multe despre produsele naturale, de calitate, incat sa-l lanseze pe piata locala, iar de atunci se vinde doar in Romania, in toata reteaua de hypermarketuri, supermarketuri si in magazine cu delicatese.
Dupa mai bine de un an a venit si prima recunoastere internationala, singura a unui brand traditional, realizat dupa o reteta autentica romaneasca, veche de 100 ani, fiind medaliat de International Taste and Quality Institute, Bruxelles, cu distinctia „Superior Taste Award”, dar si „Furnizor al Casei Regale de Romania"
„Premiul este cu atat mai meritoriu cu cat este obtinut de un produs traditional, specific unui singur popor, avand savoare in mod strict pentru papilele gustative ale a
