- Cultural - nr. 623 / 7 Septembrie, 2010 Am privit-o uluita cat de expresiva poate fi in productia 20/20 a Teatrului Yorick, cat de sincere ii sunt lacrimile si cat de mult a progresat in anii in care a fost plecata in Canada, la Montreal. Am ramas socata cat de bine vorbeste limba maghiara, o limba pe care eu nu o cunosc, dar, mi-am zis, e un rol, a invatat replici din trei limbi straine in plus! A vorbit perfect si in franceza, si in engleza, ca si in romana, dar si in germana, o limba pe care mi-a marturisit ca nu o cunoaste. Mi-a spus ca este pe jumatate unguroaica, ceea ce, recunosc, nu am stiut niciodata. Am promovat-o de cand s-a lansat in Lectia lui Eugen Ionesco, in bancile facultatii, si promitea enorm. Acum arata mult mai bine, ca aspect fizic, este intr-adevar Jodie Foster a Romaniei, dar una mult mai calda decat glaciala actrita din The silence of the lambs (Tacerea mieilor), un star adevarat nu atat prin aspectul fizic, cat prin forta interpretarii, dar nici ochii, nici corpul frumos nu-i sunt de neglijat. Este genul femeii bine facute, robuste in sensul bun al cuvantului, frumoasa, fara a fi nici filiforma, nici insipida ca manechinele de pe podiumul modei, este imbracata simplu in spectacole, ca si in viata particulara, de cand o cunosc. Am vizitat-o acasa inca de cand juca in Bucuresti, alaturi de regretatul Adrian Pintea, intr-un spectacol extrem de greu, regizat de sotul ei, Cristi Popescu, si vorbea limbajul...mutilor! Atunci era deja casatorita cu cel care, pana la urma, a avut mai mult de castigat decat ea, avand-o in rolurile principale, pentru ca Theodor Cristian Popescu nu a stralucit in niciun spectacol care nu a avut-o in distributie, vezi esecurile Krum si Ingeri in America de la Nottara, sub directoratul neinspirat al aceluiasi non-manager caruia nu mai are rost sa-i mentionam (nici) numele. Am fost primita ospitalier de Cristina si Cri